Dacă Andreea Marin ar fi fost bărbat, probabil că ar fi violat fetițe nesigure de liceu, ar fi supus cu forța orice băiețel dornic de bomboane, iar apoi ar fi susținut, senin, că dorea doar să ajute. Pe oriunde apare, trebuie să fie un caz social, ceva de văzut, un bătrân de sprijinit, deși poate să meargă fără probleme.
Cel mai periculos lucru în preajma acestei femei este un copil. Când radarul ei imbatabil de moldoveancă dă peste un copil, corpul, psihicul și vocea i se schimbă. Se gârbovește, încearcă să se strângă într-un ghem de om și abia acum vine partea rea, când vorbește ca un copil. Sau, mă rog, vorbește cum crede că ar vorbi un copil, cu o voce de joagăr ruginit care la fiecare forțare zici că se rupe și care îți taie orice bucurie. Cu vocea aia piatră în mașina de spălat cred că este un contraceptiv mai bun decât un prezervativ.
Iar Andreea mai are ceva. Cum nu există emisiune la care Tatoiu să n-apară și şaormă care să nu se teamă de Oana Roman, așa tremură și televiziunile când demarează câte un proiect umanitar. Coordonatorii aproape că discută între ei prin mesaje trimise cu porumbeii pentru ca Andreea să nu afle și să se năpustească acolo cu o bandană pe frunte și mânecile suflecate pentru a înșfăca un microfon la care să proslăvească în legea ajutorului.
Nici Maica Tereza nu reușea să afișeze atâta bunătate, și aia râvnea totuși locul de sfântă. Când fiu-miu va crește suficient cât să conștientizeze frica, promit că n-o să-i zic de Bau-Bau, ci o să-i pun înregistrări cu Andreea.
