Timp de o săptămână, cercetătorii Academiei Caţavencu au explorat jungla bucureşteană în căutare de noi vieţuitori urbani. Savanţii AC au descoperit: Biciclistul.
În mod paradoxal, biciclistul are ca prădători naturali aproape toată fauna urbană. Dar, în ciuda duşmanilor, numărul bicicliştilor continuă să crească de la an la an. Prin urmare, biciclistul poate fi considerată o specie pe cale de apariţie.
Din punct de vedere taxonomic, biciclistul a fost o surpriză pentru savanţii noştri după ce aceştia au catalogat o mare varietate de subspecii. Dintre acestea, au ieşit în evidenţă următoarele:
1. Protococalarus velocipedus – aceasta este o protospecie a cocalarului care încă n-are bani de maşini scumpe şi merge, de voie, de nevoie, cu bicicleta. Nici bicicletele lor nu sunt cine ştie ce, fiind, în mare parte, chinezării dăunătoare pentru ei şi pentru ceilalţi participanţi la trafic. Pentru că-şi tunează bicicleta până la extrem, această subspecie aduce foarte mult cu cocalarul cu Dacie tunată. De evitat.
2. Hipsteris velocipedus – hipsteris a dat naştere altor două subspecii: Culeanus velocipedae şi Hippiae velocipedae. Culeanus este formată din hipsteri care merg pe bicicletă doar pentru că este cool/culeanu, alternativ şi nu mainstream ca şofatul. Nu consideră bicicleta un mijloc alternativ de transport, ci doar un accesoriu de fashion. Gen. Hippiae sunt hipioţi care merg pe bicicletă ca să
salveze planeta. Seamănă, oarecum, cu categoria de hipioţi care se iubesc cu pomii.
3. Plebeius velocipedus – deşi mult mai rară decât oricare altă subspecie, Plebeius iese în evidenţă prin faptul că indivizii din care este alcătuită au biciclete incredibil de vechi, cu care cară tot felul de lucruri, de la butoaie, rame de geam, fier vechi şi până la alte biciclete.
