Copil râzgâiat al tenisului mondial încă de când purta plete și îl maimuțărea pe tovarășul Nicolae Ceaușesc, când Ăl Bătrân îi cerea să se mai tundă, Ilie Năstase nu s-a lăsat de răsfăț nici acum, la bătrânețe. Unii ar putea zice că așa-s bătrânii, de la o vreme dau în mintea copiilor, dar Ilie a fost mereu așa, de când îl știm înjura arbitrii și scotea limba la spectatori. E drept că, de la o vreme, aceste manifestări au început să ia forma reflexului pavlovian, în sensul că, ori de câte ori vede un ziarist domnul Nasty sare la bătaie și cum i se pune pata, cum începe să se țigănească mai ceva ca la ușa cortului. N-are fuste domnul Năstase, că, dacă ar avea, sigur și le-ar fi pus pe toate în cap.
Așa a făcut și după tragedia din Colectiv, când autoritățile și-au dat seama – ce revelație! – că stadioanele și arenele noastre sportive nu prea au avize de la Pompieri. Supărat foc, Ilie Năstase, acest domn Goe al zgurei, a bătut din picior, cerând guvernului imperios: ”Nu știu cine-s ăștia de la ISU, MISU, PISU, mi-e să-mi dea drumul la stadion”. Evident, n-a dat nimeni drumul la stadion, mai rău, au închis și arena BNR, motiv pentru care atât domnul Năstase a declarat, tranșant: ”Mie îmi e scârbă să mai trăiesc în țara asta”.
Nu știu cum se face de l-a apucat tocmai acum scârba pe domnul Năstase. O fi mâncat ceva gras, nu i-o fi priit homarul, n-au fost bine frecate icrele de Manciuria, n-o fi fost Dom Perignonul chiar de la gheață? Sau, dacă îi e scârbă așa, metaforic, de ce nu l-a apucat mai devreme? De ce nu l-a apucat, bunăoară, scârba de România când țara asta l-a făcut general cu cașchetă, când știe toată lumea că generalii, teoretic, sunt acei oameni care stau o viață-ntreagă prin cazărmi, mâncând fasolea cu soldații, ori se bat prin războaie, cucerindu-și gradele cu sânge. Ilie Năstase a fost un extraordinar tenismen, dar stați așa, fraților, de ce l-ați făcut general al Armatei Române? De ce nu l-ați făcut Master Chef, șefu la frizeri, comandantul Ligii Brutarilor, că era la fel de priceput la gătit, tuns și copt cum era la tras cu mitraliera?
Sau de ce nu l-a apucat scârba atunci când niște șoșonari l-au trimis în Parlament, deși nu-l recomanda nici vocea, nici talentul lui să facă politică – pentru a sta acolo la fel de degeaba ca și ceilalți 587 de colegi ai săi, tocând banii unei țări în care astăzi i s-a făcut silă să trăiască? De ce nu l-a apucat scârba atunci când spunea că-i mică leafa de parlamentar, fiindcă el doar la micul-dejun sau la prânz papă de o mie de coco? De ce nu l-a apucat rușinea să declare asemenea lucruri într-o țară în care vreo nouă milioane de români se hrănesc zilnic cu varză, fasole și cartofi și nu se plâng că-i mică pensia de o sută de euro pe lună? Iar pe românii amărâți nu i-a auzit nimeni zicând că le e scârbă să mai trăiască în țara asta, din simplul motiv că ei nu trăiesc în țara asta, ei se zbat să nu moară de foame aici.
Și de ce nu l-a apucat scârba când schimba partidele ca pe rachete, între două seturi, și mergea să se bată pe burtă și pe decorații cu un alt general făcut la apelul bocancilor, domnul Găbițu Oprea? Un om de valoarea lui, care și-a scris doctoratul cu ași în teren, să se amestece cu toți agramații amatori de doctorate ciordite? Un tenismen adevărat să se pupe pe gingii cu atâția nesportivi, care mâine-poimâine, la cât au furat, sigur o s-ajungă pentru câțiva ani după ”fileu”, vorba lui Caragiu? Nu știu dacă domnul Năstase o să priceapă tot ce am scris eu aici, așa că, să fiu sigur că mă înțelege și își dă seama că a greșit, o să-i vorbesc pe limba lui: mai dă-o-n zgura mă-sii de treabă, maestre, de ce nu ți-a fost scârbă când te-ai înhăitat cu atâția penali care ne-au făcut de râsul Europei? Pentru că pe mine m-ar fi apucat scârba și doar dacă aș fi stat cinci minute la aceeași masă cu unul ca generalul Izmană, te-n-ismene!
