Iţic voia neapărat să-l întâlnească pe Papă. Şi îi tot scria el, îi scria…
Papa nimic, nu-i acorda atenţie. Şi trec aşa 30 de ani, până când, într-o zi, Papa face o vizită în Israel. Toate bune şi frumoase, se întâlneşte Papa cu prim-ministrul, discută, pun la caleetc. La un moment dat, prim-ministrul zice:
– Sfinţia Voastră, înainte de a pleca, aş avea o rugăminte!
– Te ascult, spuse Papa
– Ştiţi, avem aici în Israel pe unul Iţic. De 30 de ani vă scrie în fiecare zi o scrisoare, vă roagă să-l primiţi în audienţă şi de fiecare dată l-aţi refuzat. În spiritul creştinătăţii, n-aţi vrea, dacă tot sunteţi aici, să-l primiţi, să vedeţi ce vrea, că e păcat, de 30 de ani vrea să vă vorbească. Vă rog eu frumos, doar 5 minute!
-Bine, bine, zice Papa, să vină la mine!
Vine Iţic, sărută mâna Papei şi-i zice:
-Ştiţi, eu de 30 de ani vreau să vă întâlnesc, am o problemă şi aş vrea să mă ajutaţi.
-Spune, Iţic!
-Ştiţi, eu am un restaurant. Mare, frumos, mâncare bună, băutură bună, ieftin, toată lumea vine să mănânce la mine.
-Bravo, Iţic, eşti un spirit întreprinzător!
-Da, dar eu am restaurantul de la tatăl meu…
-Foarte frumos, ai preluat afacerea, ai dezvoltat-o…
-Da, dar tatăl meu îl avea de la tatăl lui…
-Bine, Iţic, înţeleg, a fost o afacere în familie, aţi muncit din greu…
-Da, dar tatăl tatălui meu îl avea de la tatăl lui…
-Iţic, am înţeles, comerţul este o trăsătură a familiei, foarte frumos!
-Da, dar şi tatăl tatălui tatălui meu îl avea de la tatăl lui…
-Iţic, mă exasperezi, nu înţeleg, unde vrei să mă duci, pe vremea lui Hristos?
-Exact, vedeţi, aţi înţeles, e vorba de Cina Cea de Taină. A rămas neplătită… cum facem?
