Candidatul la prezidențiale Mircea Geoană trage după el o căruță plină de păcate. Nu are rost să le mai enumerăm, sunt cunoscute și arhicunoscute. Mai trage după el și o teleguță de gafe care, deloc ciudat, îl arată amuzant și chiar uman. Românii fac caterincă din orice, iar un candidat care produce gafe e mai degrabă un coleg, decât o țintă a bătăilor de joc. Mai trage după el și câteva secrete de familie care par să fie punctul lui cel mai vulnerabil. Unul dintre aceste secrete este recenta dezvăluire cu privire la legătura dintre Mănescu, colaboratorul lui Geoană, și o afaceristă apropiată unui oligarh pro-Putin. Nu facem nicio presupunere, nici că e mâna serviciilor, nici că e chiar mâna staff-ului lui Geoană care a vrut să dezamorseze din vreme o bombă de presă, nici că e mâna ungurilor care l-ar vrea cu tot dinadinsul pe Ciolacu ca președinte, nici că e pur și simplu o investigație făcută ca la carte. Nu, nu o să facem astfel de presupuneri. Deși văd le-am făcut. Să fie primite!
Cel mai important aspect însă rămâne percepția publicului, deci a celor care votează. Din acest punct de vedere, modul în care a fost prezentată știrea a compromis pe jumătate efectul pe care ar fi trebuit să-l aibă. S-a ales un mod destul de diletantist și cam stufos, în locul unei relatări clare și concrete. Concluzia la care publicul trebuia să ajungă era: Geoană este pus la Cotroceni de Putin. Nu vorbim acum de curentul pro-rus care reprezintă un procent destul de important printre alegători. Dar, în percepția populară, să-l prezinți pe Geoană ca omul rușilor este o prostie care denotă mediocritatea taberelor adverse. Până și la birtul din sat se știe că nu poți să ajungi numărul 2 în NATO ducând cu tine suspiciuni legate de relațiile tale cu Rusia. Mai ales în perioada recentă a războiului de la graniță. Că Geoană a primit unele donații din partea lui Mănescu, asta e altceva, dar din nou impactul asupra votanților este minim: nu e singurul, toți beneficiază de donații, și oricum, decât să cheltui 4 milioane de euro din banii publici pentru o maculatură, este preferabil să primești donații, chiar și de la persoane considerate dubioase.
De altfel, Geoană excelează în alegerea acestor personaje îndoielnice, deși, dacă ne gândim că însuși Victor Ponta l-a trădat fără niciun regret, nu mai știm care personaje din jurul lui Geoană nu pot să fie socotite îndoielnice.
Apoi, bomba a venit mult prea devreme. Mai este destul timp ca ea să se fâsâie, mai ales că așteptăm o avalanșă de atacuri îndreptate spre fiecare dintre cei care candidează la funcția de președinte. Deși surprinzător, avantajul lui Geoană este tocmai faptul că scheletele ies acum din dulap, că gafele lui sunt făcute acum, că readucerea unor fapte reprobabile din trecut sunt reamintite acum. Și nu în toiul campaniei. Chiar dacă Mircea Geoană este la fel de mărginit ca și toți ceilalți candidați – oare asta este valoarea României?!? -, chiar dacă promisiunile lui sunt la fel de aberante ca și cele ale celorlalți candidați, chiar dacă și carisma lui este undeva pe la parcarea din subsol, chiar dacă întregul lui discurs este gol precum împăratul, în percepția alegătorilor Geoană are un avantaj de care adversarii săi nu au ținut cont: toate candidaturile pe care Geoană le-a pierdut într-un mod jalnic vin acum să-l prezinte drept victimă, dar una ambalată în aura de independent! Degeaba se strofoacă și Ciolacu, și Ciucă să înlăture această aură, cel care dă votul nu vede niciun partid în spatele lui Geoană! În plus, vine de la NATO! Percepția populară: are ușile șefilor de state deschise! Ergo: Este cel mai pregătit să ocupe funcția de șef de stat!
Firește, nici Geoană și niciunul dintre ceilalți candidați nu reprezintă, nu idealul, dar măcar minimul cerut pentru o asemenea funcție. Sunt toți o apă și-un pământ. Și un pic de cacao. Dar, încă odată, cea care va da câștig de cauză în această cursă va fi percepția celor care pun votul în urnă. Din acest punct de vedere, Geoană ocupă primul loc. Știu asta și Ciolacu, și Ciucă, și Lasconi, și Simion. Și mai știu că, dacă Geoană intră în turul doi, are cele mai mari șanse să câștige. Geaba ia Ciolacu meditații de engleză și geaba face el vizite prin țară pozând a președinte. Geaba îi dă Ciucă cu românii care vor ști să voteze cu cine trebuie, geaba se dă el eroul care va salva România.
Și Geoană mai are un avantaj de necontracarat: va lua voturi atât de la PSD, să nu-i uităm pe cei care l-au votat în 2009 și care n-au înghițit încă gălușca înfrângerii, cât și de la PNL, unde sunt cele mai mari nemulțumiri, dar mai ales de la cei așa-ziși nehotărâți!
Toată lumea se plânge că avem de-a face cu cei mai slabi candidați care au participat vreodată la alegerile pentru ocuparea funcției președinte. Așa este. Dar vi s-a părut că la alegerile din 2014 a fost altfel? Vi s-a părut că Iohannis reprezintă omul cel mai bine pregătit să ocupe tronul de la Cotroceni? Păi chiar vi s-a părut. Aveți dovada azi. Mai corect ar fi să ne întrebăm de ce niciun om cu adevărat valoros nu ajunge să candideze pentru o asemenea funcție, și tot noi să ne răspundem: pentru că oamenii cu adevărat valoroși nu sunt primiți în sistem! De aia!
