E foarte nedreaptă regula lui Ponta, cuprinsă în ordonanța care reglementează vânzarea terenului agricol, în vigoare de la 1 ianuarie 2014. Aia după care, dacă am intrat cu dreptul într-al cincilea deceniu de viață, sunt pe locul doi în materie de afaceri agricole, devansat lejer de orice puber cu trei fire de păr în bărbie.
Am trecut de 40 de ani și am o meserie cu tot atâta viitor ca remanierea de ciorapi lycra și recondiționarea pălăriilor de fetru.
Peste vreo trei ani, de presă o să se ocupe exclusiv programele informatice, care o să transforme automat știrile venite din agenții în articole de ziar, conform unui algoritm clar, în care nu intră mai mult de 60 de cuvinte scrise cu majusculă. De exemplu, vestea „un bărbat a murit pe carosabil“ o să fie publicată în forma „N-O SĂ-ȚI VINĂ SĂ CREZI CE I S-A ÎNTÂMPLAT, ATUNCI CÂND SE AȘTEPTA CEL MAI PUȚIN! SOȚIA SA E ÎN STARE DE ȘOC, MAMA A AFLAT DE LA VECINI TERIBILA VESTE! NU CITI DACĂ STAI PROST CU INIMA!“. După titlul de aproximativ 40 de cuvinte, întins pe juma’ de pagină, o să urmeze articolul de numai 20 de vorbe, făcut mic ca să încapă poza mare.
Altfel spus, în curând rămân fără obiectul muncii. De bodygard nu sunt bun (am lovitura prea grea, nu știu să fiu defensiv), la pus chiloții pe raft nu mă pricep. Ce-mi rămâne? Agricultura. Iar Ponta îmi blochează drumul spre înavuțirea prin munca pământului pentru c-aș fi prea bătrân.
Îl provoc public pe Victor Viorel Ponta să mă pună alături de un adolescent de 20 de ani, perceput de noua lege ca fiind mai adecvat domeniului agricol. Ca și vânzătorii de mașini la mâna a doua, „accept orice test“.
Dacă puștanul se descurcă mai bine ca mine, trece legea. Dacă nu, premierul ia ordonanța și și-o bagă acolo de unde a scos-o, în fund.
