Cât a fost „şef peste spioni”, românii i-au spus „Ungureanu. Mihai-Răzvan Ungureanu”. Îşi permiteau să-i spună aşa, fiindcă rareori se auzea de el sau i se rostea numele. Pe urmă, când a devenit premier, au simţit nevoia să-i prescurteze numele, că acum i-l rosteau mai des. Aşa că i-au ales doar iniţialele, mulţi zicându-şi că, dacă americanii au avut un JFK, noi de ce să n-avem un MRU?
Reporter: Domnule Ungureanu, aveţi un nume cu trimitere la „Mioriţa”. Nu vă temeţi că-s cam mulţi bacii din politica autohtonă care vă vor capul?
Mihai-Răzvan Ungureanu: Păstrând trimiterea la Mioriţa, cât să v-o retrimit, modificată, eu sunt, de fapt, baciul moldovan, că tot vin din Iaşi. De bună seamă că eram mai ortoman, aveam oi mai multe, mândre şi cornute, şi cai învăţaţi, şi câini mai bărbaţi, că altfel nu complotau ceilalţi baci să-mi dea jos guvernul. Şi da, primisem informaţii detaliate de la Mioriţa documentând ceea ce urma să se întâmple. Faptul că sunt încă aici, ba chiar că mă întorc asupra bacilor uneltitori, este o salutară (sic!) abatere de la firul baladei. Şi nu mai este deloc sigur că oile mele, şi nu ale lor, vor plânge cu lacrimi de sânge la sfârşit.
Rep.: Când aţi spus „veniţi să fiţi ungurenii mei”, v-aţi referit şi la Markó Béla şi Frunda György?
MRU: „Ungurean” este o categorie universală, nimănui nu îi poate fi interzis, pe seama unor criterii particulare precum apartenenţa etnică, dreptul de a deveni „ungurean”. „Ungurenii” sunt din ce în ce mai numeroşi printre noi şi foarte curând vor prevala în faţa speciei încă dominante: „frunzăverdenii”.
Rep.: Ce v-a plăcut mai mult la funcţia de prim-ministru?
MRU: Oamenii cu care am avut privilegiul să lucrez. Harnici şi profesionişti.
Rep.: Vă consideraţi adevăratul urmaş al lui Traian Băsescu sau aveţi alt model în politică?
MRU: Îl urmez de ceva vreme pe Traian Basescu. Urmaşul, succesorul etc. se alege prin vot, nu prin voinţă individuală.
Rep.: Ce-i lipseşte unui politician român să fie şi om politic?
MRU: Mintea, adică viziunea, şi caracterul, adică buna-credinţă. Mă stârniţi!
Rep.: Gurile rele spun că Tălmăcean a greşit adresa, nimerind în Forţa Civică, în loc să meargă la „Românii au talent”. Ce le răspundeţi?
MRU: Ce te faci însă cu acei care, în loc să-şi termine şcoala primară, ajung direct în politică? Sau cei care, în loc de a privi atent în oglindă după propria bârnă, caută paiul din ochii altora? Ce ne facem cu acei care, în loc să meargă la farmacie după Xanax sau după loţiune împotriva acneei juvenile, îşi defulează frustrările la televizor?
Rep.: Cât credeţi că românii vor mai vota pe mici, fasole şi găleţi?
MRU: Atât timp cât se vor dispreţui în calitate de cetăţeni.
Rep.: Forţa Civică va recurge, ca şi PDL şi USL, la asemenea „mici atenţii” pentru „fidelizarea electoratului”?
MRU: Dacă electoratul nostru ar avea nevoie de astfel de stimulente, ori n-ar fi al nostru, ori n-am fi noi Forţa Civică.
Rep.: Cum convingeţi un om cu burta goală să vă voteze, dacă nu-i umpleţi strachina?
MRU: I-o umplu cu principii şi soluţii, cu speranţă şi încredere. Cu hrană, nu cu substanţe alimentare de amăgit foamea, căci valoarea nutritivă a politicii se măsoară prin aportul său la redobândirea gustului viitorului.
Rep.: Ne-ngroapă Iliescu pe toţi?
MRU: Nu i-aş ura aşa!
Rep.: Câte referendumuri pentru demiterea preşedintelui pronosticaţi că vor mai fi organizate până în 2014?
MRU: Prostia vine mai tot timpul în formă continuată, aşa că putem miza pe încă unul.
Rep.: Care neamţ ar fi mai bun pentru România de azi: Mihai I de România sau Mihai Neamţu?
MRU: Ponta ar spune că Oktoberfest, foraibăr, ştecăr, glasvand. Antonescu n-ar spune nimic, în schimb ar gesticula în engleză: ză mazăr and ză fazăr. În aşa ilustră companie, propun un „ungurean”: Mihai Răzvan, baci moldovan.
