Edilul de Giurgiu a luat taurul de coarne. Împotriva sămânțarilor care scuipă coji la locul faptei, Nicolae Barbu a scos chitanțierul polițiștilor locali. De câteva zile, cine nu pune la coș deșeurile rezultate din ronțăit poate plăti o amendă care face cât câteva baxuri de semințe. Primarul care face asta riscă să piardă voturi. E naiv edilul de Giurgiu, sau foarte îndrăzneț?
Reporter: Nu le mai dați voie giurgiuvenilor să scuipe semințe prin oraș. Sunteți curajos, dar nu vă e teamă de ce e la gura lor, de când le-ați luat coaja de pe buze?
Nicolae Barbu: Oricât de minor ar fi viciul pe care încercăm să-l limităm, proverbul “foaie verde lobodă, gura lumii slobodă ” ramâne valabil. Chiar și-n Giurgiu.
Probabil veți mai candida la un mandat. Înțărcarea de semințe n-o să se (re)simtă la urne?
În urne nu știu dacă vor avea curajul să facă mizerie. Însă nu voi da nicio derogare în perioada campaniei electorale de la hotarârea de consiliu deja aprobată. Oricum, sper ca în 3 ani consumatorii de semințe se vor civiliza – asta a fost și scopul acțiunilor noastre.
Mâine mă așez pe bancă și scuip semințe pe trotuar. Ce risc? Cine-mi ia pielea de pe mine și-mi bagă mâna în portofel?
Singur veți bagă mâna în buzunar, ca să plătiți amenda. Vestea proastă este că ați pierdut onoarea de a fi primul.
Nu puneți bănci pe strada Gării de teama sămânțarilor care s-ar aciua aici. Dar ce, în mers nu ronțăie?
M-am bazat pe faptul că atunci cand un om încearcă să facă în același timp mai multe lucruri le face pe toate mai puțin bine.
Nu-i numai coaja. Mai e țipla ciocolatei, chiștocul țigării, ambalajul biscuitelui, rahatul de câine, flegma. N-o să vă suduie sămânțarii dacă pe ei îi amendați și pe iubitorii de câini îi lăsați în pace?
Rabdare, avem soluții pentru toată lumea. Mi-e frică doar de faptul că suma viciilor ramâne constantă.
Am încercat să stau pe-o bancă pe malul Dunării, la Căpitănie. Coji și resturi ca-n ghenă. Dar acolo e zonă retrasă, departe de centru. Cine stă cu ochii pe sămânțari, seara, pe faleză?
Probabil că producătorii de semințe bulgari de pe malul vecin, care fac studii de marketing.
Vama nu e a orașului, dar când intri în ea e ca și cum ai intra în Giurgiu. Și Vama e un jeg. Bun, nu e a dvs., dar e a urmașilor-urmașilor dvs.? Încercați să vă ocupați de ea, s-o „trageți” în subordine?
Vama e o instituție pe care mi-e greu să o “trag ” în subordine. Însă am intenția să trec în administrarea Primăriei terenul din acea zonă. E o responsabilitate mare, dar nici noi nu suntem mici, nu? Vom avea în sarcină salubrizarea ei, însă ceea ce ne dorim este ca infrastructura existentă și terenul aferent să fie folosit în dezvoltarea unor activități reprezentative pentru Giurgiu și pentru Romania, astfel încât orașul ăsta să fie cu adevarat o cochetă poartă de intrare în țară și nu doar un simplu punct de trecere a frontierei.
Giurgiu nu e poluat doar cu ambalaje. E poluat și fonic. Dacă ies mâine în centru, la Ceas, și pun maneaua pe sistem, la volum mare, nu-mi face nimeni nimic. Sau da?
S-ar putea să fiți aplaudat. Însă, dacă țineți neapărat să pățiți ceva, încercați asta după ora 22. Dacă nu vă mazilesc locatarii din preajmă, veți merge la loc călduț, în duba Poliției Locale.
Dacă ne luăm după BAC, elevii giurgiuveni sunt mai proști ca anul trecut și au ajuns antepenultimii din țară. Cel mai bun liceu din oraș, Maiorescu, e-n reparații din vremuri imemoriale. Lăsăm dracului școala, că și-așa nu face pe nimeni fericit?
Nu sunt mai proști, nu există nicio evaluare care sa măsoare asta, sunt doar mai puțin pregătiți. Cât despre Maiorescu, de când am preluat funcția de Primar mi-am propus ca acest liceu reprezentativ pentru Giurgiu să fie pus la locul lui și din punct de vedere arhitectonic. Deși nu era treaba mea, am preluat acțiunile de reconstrucție și vrem ca anul viitor toate lucrările să fie terminate. În 5 luni cu banii Primăriei o să fac ceea ce nu s-a facut în 5 ani.
Spuneți-ne un secret, promitem că nu-l dăm mai departe: ce urmează după semințe?
Știu că mă pot baza pe discreția dvs., de aceea vă spun că următoarea pe listă este guma de mestecat. O să le adunăm ca să astupăm gropile din oraș.
Publicat în AC, NR. 29
