România e ca o vacă Holstein care dă producție record, lapte de bună calitate, fără E.Coli, Zona Zoster sau Zika, dar care, la sfârșitul mulsului frige o copită în șiștar de-l trimite peste mări și țări, iar bieții români tot flămânzi rămân. Nu știu cum se face, dar parcă un zeu bogumilic ne-a binecuvântat și a făcut mișto de noi în același timp. Ne-a dăruit munți frumoși ca o gură de Rai, dar și bizoni care aruncă peturi prin poieni, ne-a lăsat 245 km de Litoral superb, dar ne-a trimis și niște cocalari să bubuie manele din boxe, ne-a înzestrat cu multe minți luminate, dar a lăsat tot pramatiile să ne conducă. În fine, ne-a dat genii informatice, dar închide ochii când judecătorii Înaltei Curți îi vând la kilogram altor State, mai bogate și mai Unite ca al nostru.
În cazul deciziei luate în privința hackerului Guccifer, Înalta Curte n-a comis o extrădare, ci, mai curând, o înaltă trădare. E drept, faptele au afectat cetățeni americani – ale Powell, alde Bush, alte alți granguri – dar au fost comise pe teritoriul României. Și atunci, de ce să fie judecat hackerul în America și să primească 50 de ani după gratii? Adică judecătorii din Timișoara, într-o primă fază, decid că e legal ca Guccifer să fie judecat în România și vii tu, ditamai Curtea, să spui că nu-i legal, ci hackerul trebuie trimis plocon americanilor? Nu mai vorbesc de rapiditatea cu care s-a judecat cazul: în vreme ce alte procese durează ani și ani de zile, pe hacker l-au rezolvat în fix două săptămâni. Păi dacă se grăbeau americanii…
Nu știu dacă, după model sovietic, judecătorii de la Înalta Curte au primit un telefon pe firul scurt, dar prea pare dubioasă decizia lor. Dacă hackerul a greșit, a greșit aici și trebuia judecat după legile noastre. Dacă un iranian vine la București și-l prind organele de Dragobete pupându-se de zor cu prietena lui, Gheorghe, în Parcul Operei, sunt sigur că nici un tribunal românesc nu-l va spânzura de macara, pentru homosexualitate, și nici nu-l va trimite în Iran, să fie spânzurat. Cel mult îi va bate obrazul să nu se mai pupe în public, că întreabă copiii de ce se pupă nenii ăia doi, dar în rest nu-i va face nimic, pentru că el în România a comis-o și se aplică legile românești. Bine, chestia asta e valabilă pentru Iran, Burundi și Burkina-Faso, dar nu și pentru America. Amintiți-vă de ucigașul lui Teo Peter: pentru o crimă comisă în România, contra unui cetățean român, el n-a fost judecat în România. L-au luat colegii lui, americanii, și l-au ascuns bine de tot, de nu se mai cunoaște nici măcar prin ce țară bananieră bagă gonetă cu Hummerul, ca să știe băștinașii și să se ferească din calea lui.
Ce se va întâmpla cu Guccifer nu-i greu de ghicit: va fi condamnat la o târlă de ani de pușcărie în SUA, dar nu-i va petrece cu zece hăndrălăi negri în celulă, ci într-o locație secretă, unde va avea la dispoziție cele mai noi tehnologii de fraudare cibernetică, pentru a-și pune mintea și cunoștințele în slujba Americii. Adică Putin n-are mail de spart? Adică tovarășii de la Beijing n-au și ei secrete? Sau duduia Merkel ori Hollande? Nu știu de bolândul din Coreea de Nord dacă o fi auzit de poștă electronică, dar presupun că nici el nu mai folosește porumbeii călători. Unde mai pui că hackerul nostru va face toate aceste lucruri fără să primească un sfanț, ca să nu mai cheltuiască Pentagonul milioane de dolari plătind hackeri profi, din Silicon Valley. Și uite cum, în loc să folosim noi arma asta informatică, de utilitate crucială în conflictele viitorului, am oferit-o pe tavă, gata încărcată, stăpânilor americani. Pentru că, mai nou, România nu mai încurajează exodul creierelor, nu le mai vinde străinătății, ci le extrădează direct, pe moca.
Dar faceți-ne, băi, brothers, colonie odată, să știm un lucru! Că, mă gândesc eu, dac-om fi colonie, chit că nu cresc banane pe aici, se va aplica și la noi legislația americană și atunci un hoț ca Năstase nu va mai primi 2 ani de pușcărie pentru jefuirea unei țări întregi, nici Dragnea nu va mai lua NUP-uri în serie, ci va ajunge și el la mititica vreo 540 de ani. Ca să nu mai vorbesc de tovarășul Iliescu, pe care l-am putea vedea și noi, în sfârșit, dacă nu la zidul Târgoviștei, măcar pe-un scaun electric, cu un burete ud pe cap, ca pe cel mai mare criminal în serie din zilele noastre.
