Din nu știu ce motiv, cunoscuții mei evită filmele românești, așa că mi-a fost destul de greu să găsesc pe cineva care să mă-nsoțească la Cuscrii. După vreo două ore de milogeală, mama a cedat psihic și a acceptat să vină cu mine la premieră.
L-am urmărit pe Paul Ipate (da, băiatul din reclama aia), într-un episod din O săptămână nebună, o adaptare românească a formatului BBC, The Worst Week of My Life, și nu m-a impresionat. Ce-i drept, eu am mai văzut și varianta americană, Worst Week, de vreo trei ori, iar protagonistul de acolo mi s-a părut mai natural decât al nostru. Pe Magi (Marian Râlea) deja îl iubeam de pe vremea Abracadabra, iar Mircea Diaconu m-a cucerit în Filantropica.
Nu aveam așteptări prea mari de la Cuscrii. De fapt, mă așteptam să văd o copie destul de fidelă a filmului Meet the Fockers, în care au jucat Robert De Niro și Ben Stiller. Au existat câteva mici asemănări, însă nu cât să anihileze originalitatea celor care au muncit la film (regie – Radu Potcoavă, scenariu – Iulian Postelnicu și Alexandru Papadopol).
Povestea surprinde situații românești. Părinții lui merg să-i cunoască pe ai ei. Unii sunt modești, ceilalți sunt pricopsiți și trăiesc în lux, într-o vilă mare cu piscină. Sunt redate elemente din viața românului obișnuit: grătărel, țuică, meci de fotbal, coincidențe, tradiții și conflicte între generații.
Desfășurarea acțiunii e conturată sub efectul licorii de prună. Cei doi cuscri, Ionel și Ștefan, interpretați excepțional de Marian Râlea și Mircea Diaconu, își dau seama că s-au cunoscut în tinerețe, însă întâlnirea lor de atunci nu a fost una prea fericită, iar cea acutală e pe cale să se strice și ea, la fel și nunta celor doi, Ionuț (Paul Ipate, care de data asta m-a făcut să-mi retrag vorbele) și Mariana (Ioana Blaj).
Mi-a plăcut că situațiile redate nu au fost chiar previzibile, așa cum se întâmplă în majoritatea filmelor de comedie. De asemenea, am apreciat că nu a existat nuditate și că nimeni nu a făcut amor penibil și forțat pentru a aduce o notă de erotism. S-au pomenit de vreo câteva ori cuvântul cu P și alte cuvine mai rușinoase, însă nu de mai multe ori decât le folosește un român obișnuit aflat într-o situație delicată.
Cred că e cea mai bună comedie românească pe care am văzut-o în ultima perioadă. Descrețește frunțile, dă dureri de burtă, iar mai târziu, după ce ai plecat de la cinema, te face să râzi de ce-ți aduci aminte.
