Cred că pot să conving pe oricine să încerce un joc video dacă mi se dă ocazia. Toți ne-am dori să fim, măcar într-o lume virtuală, un Napoleon sau un Schwartzenegger timp de câteva momente. Săptămâna asta ținta mea e Elena Udrea…
Mă veți întreba, legitim zic eu, ce naiba ar putea să joace Elena Udrea? Răspunsul meu: „StarCraft II: Heart of the Swarm”. Ce legătură are cel mai popular joc de strategie al planetei (sport național în Coreea de Sud) cu cel mai nepopular politician din PDL? „Heart of the Swarm”, pe lângă partea arhicunoscută de multiplayer, mai are și niște misiuni solo, care spun povestea lui Sarah Kerrigan, unul dintre personajele principale ale seriei StarCraft.
Un pic de context pentru cei care nu sunt atât de interesați de șahul științifico-fantastic inventat de Blizzard: StarCraft reprezintă confruntarea interplanetară dintre trei rase: terran, zerg și protos. Terranii sunt, evident, oamenii, abili, adaptabili și absolut toți cu accent american. Zergii sunt ca extratereștrii din Alien, o formă de viață gata să consume tot ce-i stă în cale. Protoșii vin tot de pe alte planete, dar sunt o civilizație extrem de avansată tehnologic, care ar face orice să distrugă zergi, chiar dacă trebuie să elimine și niște planete umane în proces.
Ei bine, în tot războiul ăsta, Sarah „Nuți” Kerrigan, un fel de agent secret terran, ajunge, printr-un șir de circumstanțe pe care pot să pun pariu că nu vă interesează, să conducă întreaga rasă zerg. Bașca, a primit niște mutații care, deși i-au păstrat formele de terrancă sexoasă, au făcut-o capabilă să dea cu magii puternice și să radă armate întregi de pe fața pământului.
La începutul poveștii din „Heart of the Swarm” Kerrigan se aseamănă cu Udrea în zilele și realitatea noastră sordidă: bărbatul ei preferat este în dizgrațiile puterii care conduce imperiul terran, a pierdut controlul asupra zergilor săi înfometați și nici nu mai e la fel de puternică precum era în trecut. Misiunea ta în joc este să-i redai puterea lui Kerrigan și să distrugi orice adversari. Analogia merge, culmea, mai departe și decât îmi imaginam eu. Dacă PDL sunt zergi, atunci adversarii lor de moarte, protoșii, sunt reprezentați în joc cu culoarea galben. Ca PNL. Oare cei de la Blizzard se uită la B1 sau la Antena 3?
Oricum, sunt convins că Elena Udrea s-ar distra de minune cu Heart of the Swarm. O dată pentru că s-ar identifica cu personajul principal care vrea să conducă galaxia și să-și mănânce de vii inamicii, dar și pentru că jocul este excelent. Misiunile sunt extrem de variate, iar, spre deosibire de multiplayer, unde rasele sunt foarte bine echilibrate, în campania singleplayer zergii sunt pur și simplu invincibili, iar asta e foarte distractiv. E foarte amuzant să conduci o forță de vreo 200 de orătănii urâte să distrugă bazele militare inamice. Din păcate, ca orice joc Blizzard, gameplay-ul o fi de geniu, dar scenariul e scris de Marian Vanghelie – replici puerile, povestea e inconsistentă în multe părți (ceea ce n-ar trebui să o deranjeze pe Udrea), iar multe personaje sunt de-a dreptul slab construite. De-asemenea, mi s-a părut că exagerează cu prim-planurile dese pe curul sexy (chiar și după ce devine extraterestru) al lui Kerrigan – mă joc o strategie, nu mă uit la Acces direct!
Pe partea de multiplayer, e același joc complex de strategie care, practic, a popularizat toată nebunia asta cu sporturile electronice. Arată spectaculos, premiile sunt mari (campionul mondial pe 2013 o să ia 100.000 de euro) și chiar merită să-ți mai arunci ochii pe un meci mișto pe YouTube din când în când.
