„Rift” este un joc online care a fost lansat cu surle și tobe acum vreo doi ca fiind următorul „World of Warcraft” (WoW) și care a devenit gratis de luna trecută. Ca un mare fan WoW, eram curios să văd ce face „Rift” de e atât de lăudat, dar nu am fost îndeajuns de curios să la dau 15 euro pe lună ca să mă joc.
Ca mai toate jocurile de acest gen, mă așteptam ca la un moment dat să devină free-to-play, pentru că, ce surpriză!, nimeni nu prea mai vrea să plătească o taxă lunară ca să se joace, mai ales că acum există alternative moca foarte mișto. „World of Warcraft” e cam singura lume virtuală care-ți mai cere niște coco lunar ca să te lase s-o arzi aiurea cu orci și goblini pe străzile fantastice din Azeroth. Cred că mahării din industria jocurilor își cresc o unghie la degetul mic, special ca să și-o bage în gât de fiecare dată când vine vorba de WoW. E de înțeles totuși – voi cum v-ați simți dacă ați vedea concurența cum scoate 100-150 de milioane de euroi pe lună de la vreo 12 milioane de oameni, iar voi de-abia vă vindeți jocurile la reducere.
„Rift” a încercat-o și el cu taxă de subscripții, dar până la urmă a convins doar vreo șase sute de mii de oameni să plătească. Suficient ca jocul să meargă mai departe, dar nu ca producătorii, Trion Worlds, să-și aprindă trabucuri cu hârtii de o sută de dolari. Așa că l-au făcut gratis, în speranța că se vor găsi destui oameni care să plătească pentru tot felul de obiecte virtuale pe care le poți folosi în joc.
Povestea din Rift e previzibilă și, paradoxal, cam ciudată în același timp. Ca în absolut toate jocurile fantasy din ultimii ani, curgea lapte și miere în lumea din „Rift” până când au atacat un dragon mare și rău, care vrea să-și elibereze ceilalți frați dragoni și să cucerească tot. Aici devin lucrurile cam bizare: jucătorul nu-i orice fel de războinic, cu un „ascended” care e trimis, dintr-un viitor în care dragonul câștigă, în trecut ca să aducă victoria. Am două observații: în primul rând, măcar o dată aș vrea ca dragonul din joc să fie rapperul român Dragonu-47, zis și Dragoș-Vodă; în al doilea rând, e oarecum enervant să ți se spună „Numai tu ne poți salva viitorul” și să te trezești peste două minute lângă alți cincizeci de jucători care au auzit același lucru.
Ca joc online, „Rift” este, probabil, cea mai bună clonă de WoW de pe piață, mai ales că adaugă și ingrediente noi, mai dinamice, la rețetă. De exemplu, din când în când, se deschid niște rifturi către o altă dimensiune, prin care intră în lumea jocului o serie întreagă de urâțenii care se cer măcelărite. Nu știi unde, nu știi când se poate întâmpla asta. Uneori, monstruleții pot să ocupe chiar și un oraș, iar jucătorii care au treabă pe-acolo trebuie să ducă o muncă de eliberare mai înainte. Îți dă senzația unui tărâm mai viu decât ce e în WoW. Ai la dispoziție o lume întinsă, plină de activități foarte diverse, de grup, dar și solo, în care poți să te pierzi cu sutele de ore fără să te plictisești.
Una peste alta, mă declar impresionat de „Rift”. Dacă vrei să joci un MMORPG care să nu te bată la cap cu cărți de credit și care să fie și bun, nu foarte multe exemple mai bune îmi vin în minte și înțeleg acum de ce l-au lansat crezând că o să dărâme „World of Warcraft”.
Publicat în AC, NR. 27
