Gamerul are, în genere, o obsesie nesănătoasă. Nu-i vorba de sânge, personaje feminine cu țâțe mari sau puști cu zece țevi. E mult mai simplu decât atât – e vorba de numere. În multe jocuri, ocupația ta principală este să colecționezi, să compari și să te folosești de numere. Nu contează cum arată sabia pe care tocmai ai reușit să o smulgi din mânile încremenite ale unui inamic mort, contează că-ți dă +5 la atac, trage cu fulgere care dau 20 „damage“ și are o sanșă de 5% să-ți dea vise umede cu Rihanna. La urma urmei ar putea să-ți dea +5 și la digestie, important e ca numerele care-ți definesc ego-ul virtual să crească.
Dacă te regăsești în descrierea asta, atunci am o veste bună pentru tine. Există un joc care poate să-i satisfacă și cele mai întunecate porniri ale unui numerofil de acest gen: „Path of Exile“. Pe scurt, este o clonă (bună!) de Diablo II: controlezi un personaj pe care îl vezi dintr-o perspectivă izometrică într-o lume ostilă cu accente gotice în care 99% din creaturile pe care le întâlnești îți vor răul. Le dai omoru’ în feluri diverse (magie, săgeți, săbii, pumni) și apoi culegi comorile pe care le lasă în urmă, pe care ori le folosești, ori poți să le vinzi altor jucători. Adaugă un adevărat „labirint“ de abilități pe care personajul tău le poate învăța în timp ce progresează în joc și o să vezi de ce ai motive să scoți caietul de matematică de la naftalină ca să calculezi care-i cel mai eficient mod de joc.
„Path of Exile“ este un hibrid între un joc online și unul single-player. Poți să te aventurezi singur în cavernele pline de monștri pe care ți le oferă sau poți să iei cu tine niște prieteni sau străini cunoscuți pe net, caz în care ororile cu care te bați devin mai puternice, iar experiența devine mai interesantă. De-asemenea, jocul este oferit free-to-play, adică poți să-l descarci și te joci gratis, dar dacă vrei să-ți personalizezi personajul cu un look mai fistichiu trebuie să bagi bani. Față de alte astfel de producții în aparență gratuite (vezi Farmville), „Path of Exile“ nu-ți cere niciodată bani ca să progresezi în poveste sau ca să-ți faci personajul mai puternic. Nu prea știu cum o să facă producătorii bani vânzând doar prostii estetice, dar modelul ăsta de business mi se pare onest și le doresc tot binele din lume.
Partea nasoală ține de poveste. „Path of Exile“ se chinuie să închege ceva, dar n-am fost niciodată atent la lume sau personaje. Tot ce știu e că trebuie să mă duc undeva și să fac jaf și cotropire cu niște creaturi răuvoitoare. Pentru unii e îndeajuns, chiar dacă pe mine genul ăsta de joc mă plictisește.
