Multe jocuri încearcă să te facă să te simți Superman și Batman și Mărgelatu în același timp, lăsându-te să te distrezi cu super-puteri, mașini și arme științifico-fantastice. „The Walking Dead“ nu este unul dintre acele jocuri.
La fel ca faimosul serial TV și banda desenată din care este inspirat, jocul „The Walking Dead“ se concentrează pe drama umană ce ar fi generată de invazie de morți vii. Spre deosebire de județul Teleorman, unde zombi par să se înțeleagă bine cu populația în viață, ba chiar participă și la alegeri, în America din „The Walking Dead“ nu există o astfel de bună înțelegere, semn că un Dragnea nu strică niciodată la casa omului. Ideea jocului este să prezinte un astfel de tragedie într-un fel mai realist decât alte producții de acest gen.
„The Walking Dead“ este un joc de aventură point-and-click, în stilul mult-iubitelor „golden oldies“ gen Monkey Island. Astfel, nu prea stai să împuști zombi, ci rezolvi puzzle-uri legate de supraviețuire și vorbești cu diferite personaje. Povestea este eroul principal aici, alegerile dificile pe care o să le faci de-a lungul celor cinci episoade ale jocului influențând decisivi cursul narațiunii. În centrul întâmplărilor din „The Walking Dead“ sunt Lee și Clementine. Lee este un profesor universitar condamnat pentru crimă, pe care apocalipsa zombi îl scapă de drumul către închisoare și care dă peste Clem, o fetiță de nouă ani ai căror părinți au fost mâncați de morții vii. Impresionat de copil, Lee își promite că va avea grijă de ea până când coșmarul se va încheia. Relația dintre cei doi e foarte bine dezvoltată și o să ajungi să fii la fel de îngrjiorat pentru viața Clementinei ca Lee.
Oamenii care au lucrat la „The Walking Dead“ sunt cam sadici ca să fiu sincer. De multe ori, în timpul jocului, o să pățiți chestii de felul următor: cunoști două persoanje, pe care apoi jocul ți le prezintă în detaliu. Ajunge să-ți placă de ele, au povești tragice în spate sau sunt pur și simplu oameni buni! Ei bine, țeapă! La un moment dat vei fi nevoit să alegi care dintre ei moare mâncat de viu, în chinuri groaznice, și care supraviețuiește. Și asta e printre alegerile ușoare pe care trebuie să le faci: să vezi cum să împarți patru porții de mâncare la zece oameni flămânzi, printre care doi copii! Cineva sigur o să te urască, indiferent ce faci.
Rareori am jucat un joc mai trist ca „The Walking Dead“. Chiar și momentele mai fericite sunt, de-obicei, umbrite de sacrificiul vreunui personaj sau de trădarea altuia. Cu toate astea, nu-i niciodată lacrimogen sau patetic și tocmai de-aceea cred că e un succes, mai ales având în vedere cât de bine sunt construite personajele.
Publicat în AC, NR. 29
