Dacă nu știi ce e aia Tinder înseamnă că-ți place să-ți iei în continuare doza de blenoragie de pe șosele de centură și din rubricile “Matrimoniale” din ziare. Pentru toți ceilalți, care au deja început de smartphone-cocoașă, sexul se găsește pe aplicația de telefon.
Tinder a apărut ca o gură de aer pentru cei sătui să caute detalii și să încerce marea cu sarea în abordarea unei ființe pentru care simte doar trăiri procreatoare. Nu-i ca pe Facebook unde ai nevoie de un profil decent, o poză de profil potrivită, o replică bună… pe Tinder e simplu: o placi? Îl placi? Dai cu dejtu’ și-o bifezi pe lista ta de posibile victime ale șarmului tău sexual. N-o placi? Nu-l placi? E hâd? Urâtă cu spume? Dai cu dejtu’ și o uiți pentru totdeauna. Și uite așa a ajuns Tinder cea mai bună și simplă aplicație pentru… putut.
Ce nu-mi plac mie sunt remake-urile. Și cover-urile 1 la 1. Dacă vrei să reinventezi roata e bine s-o faci pătrată altfel invenția ta e fix zero (0!). Așa a apărut Flirchi, un Tinder identic, dar nu știu cum de are mai mult success în Pakistan, India și Îndepărtatistan.
Pot să înțeleg că sunt o altă piață și probabil o mare parte din doamnele de acolo caută un partener să le țină de burkă, dar ce avea Tinder? Nu doar asta, dar ce e-n sufletul celor care au “inventat” Flirchi știind că sunt o copie ieftină (să nu spun indiană) după Tinder?
Dacă așa merge piața aplicaților eu de mâine lansez Violatchi. Pentru Vaslui. Piață mică, pretenții mari.
