În primul rând, câteva cuvinte despre revenirea lui Traian Băsescu la Cotroceni. E bine, e rău? Independent de asemenea evaluări, este, în primul rând, legal. 46,24% nu este 50% + 1 vot. Acesta este rezultatul anunțat de BEC după referendumul din iulie, având în vedere listele cu care s-a organizat scrutinul. Orice altă bălăcăreală de după a fost apă de ploaie. În plus, din punct de vedere pragmatic, revenirea acestuia este, cu siguranță, de bun augur. Atunci când ai două găști care se bat pentru putere, fie că vorbim despre cea politică, fie despre cea economică, monopolul nu este niciodată o situație dezirabilă. De aceea, sper că cele două găști vor sfârși, în cele din urmă, nu doar să se anihileze reciproc, ci chiar să canibalizeze și să dispară. Problema României este însă cu totul alta: absența unei alternative credibile din punct de vedere politic.
Dreapta socialistă a României
Indubitabil, toate modificările structurale în direcția modernizării sau consolidării statului de drept sau al unei piețe libere au fost făcute în timpul unor guverne de dreapta, fie că ne referim la PNL, PNȚCD sau PDL. Din păcate însă, toate cele trei partide mai sus amintite au fost orice, numai 100% liberale nu. Dincolo de ideologia pe care o declamau, ei nu au fost altceva decât caricaturi ale propriilor poziții îndelung asumate doctrinar. În timpul administrațiilor acestora statul român a fost, în continuare, extins, și-a asumat toate lucrurile pe care și un guvern social-democrat ar fi făcut-o, profund birocratizat. Iar nimeni, dar nimeni nu a avut îndeajuns de mult sânge în instalație să scadă impozitarea pe muncă. Cota unică a fost bună, însă, în esență, a fost doar praf în ochii clasei de mijloc sau ai investitorilor. Ca să nu mai vorbesc despre inepții născute în mintea nebuloasă a unui Pogea, de genul impozitului forfetar. În plus, statul român nu se modernizează prin tăieri salariale, ci prin tăieri structurale și reducere statului, dar, mă rog, discuția asta e demnă de un alt context. Și, nu în ultimul rând, lăsând deoparte aspectele economice, toate partidele așa-zise de dreapta din România au fost, cu prisosință, profund conservatoare din punct de vedere social.
Stânga-caviar a României
Dacă dreapta românească este o caricatură, stânga este, cu adevărat, o formă perfecționată de căpătuială. Un partid precum PSD nu are nimic, dar absolut nimic dintr-un partid social-democrat modern. Este un partid profund conservator din punct de vedere cultural, care, sub protecția feței zâmbitoare a lui Iliescu, le-a permis unor Adrian Năstase, Miron Mitrea şi alții să dea iama la borcanul cu caviar și alte bogății pe banul public. Nu că ceilalți n-ar fi făcut asta, dar copiii de suflet ai emanatului de la ’89 au ridicat acest tip de jaf la rangul de artă. Mai mult, stânga pesedistă nu are niciun fel de preocupare privind protecția socială. Scopul ei este acela de a-și asigura, prin fel de fel de ajutoare sociale, masele de manevră necesare pentru alegeri. Și încă ceva, profund frapant pentru evoluția stângii din ultimii ani. Cred că avem singurul partid social-democrat eurosceptic (sper să nu mă-nșel), care, în plus, tolerează un primar rasist din Baia Mare sau își asumă poziții fascistoide prin Dan Șova.
P. S. Nu am cum să nu remarc totuși, pe lângă declarațiile paranoide ale lui Crin „Medicamente” Căcărău, o perlă a lui Dottore: „Nu suntem la putere, ci doar la guvernare”. Orice glumă este, aici, de prisos.
