Alegerile au intrat pe ultima sută de metri: votanţii şi-au făcut deja curaj cu o ţuică, membrii comisiilor de vot s-au înarmat cu răbdare, actorii propriu-zişi – candidaţii – stau cu sufletul la gură, iar regizorii-sforari fac ultimele retuşuri, pentru ca marea ciordeală din decembrie să le iasă cum trebuie.
All-inclusive la Corocăeşti
Cum se mai fură alegerile la români, în anul de graţie 2012? În mod profesionist, ingenios şi industrial, pentru că aici nu umblăm cu jumătăţi de măsură, ci cu hoţii de zeci de mii de voturi. La alegerile de duminică s-ar putea ca morţii să voteze mai cu fereală, întrucât li s-a făcut şi lor frică de procurori şi n-au niciun chef să aştepte învierea drepţilor pe holurile de la DNA. Dar mai există suficiente alte metode de fraudare. De pildă, nu ştiu dacă ştiţi, dar în decembrie cererile de sejururi turistice în sate şi comune unde nu s-a auzit de tren depăşesc orice aşteptări. Ce vacanţe exotice în Tunisia şi Mauritius? Ce revelion la Marea Roşie? Fleacuri, fraţilor! Să vedeţi cum se-nghesuie lumea să vadă atracţiile turistice din Corocăeşti, izlazul din Bălţăteştii de Sus sau fostul grajd al CAP-ului din Vaideei, toate cu ofertă de all-inclusive (respectiv ţuică, fasole, cârnaţi, bani de cheltuială şi haine de primeneală). Moldovenii lui Oprişan merg în Oltenia, oltenii lui Dragnea vizitează Moldova şi tot aşa, păi, o patrie avem, nu-i păcat să nu-i cunoaştem frumuseţile? Un alt truc pentru fraudarea alegerilor ar fi tipărirea ilegală de buletine de vot, care vor fi strecurate în secţie, ştampilate şi ulterior introduse în urnă atunci când reprezentanţii partidelor mai mici merg la toaletă, să tragă un pipilică sau un doi-doi. Ca să fie siguri că un cetăţean căruia i-au umflat burta cu mici şi bere în campanie nu le face surpriza să dea votul altcuiva, reprezentanţii partidelor pot apela la metoda „suveica”: îi dau omului un buletin gata ştampilat şi, după ce-l introduce în urnă, cetăţeanul le aduce, ca dovadă a corectitudinii lui politice, buletinul gol, primit pentru votare.
Alzheimer pentru partid
Dacă ştiu de la locale şi referendum că anumiţi cetăţeni trecuţi pe liste nu vor veni nici de-ai naibii să mai voteze, membrii biroului pot înmâna unor cunoscuţi mai multe buletine de vot, asta aşa, doar ca să demonstreze că mai există oameni cu simţ civic în România! Din aceeaşi familie de fraudare face parte şi metoda „Cine se scoală de dimineaţă, în Parlament ajunge”. O metodă simplă, eficientă, şi care, culmea ironiei, l-ar putea face iarăşi senator chiar şi pe unul care se scoală foaaarte târziu şi adoarme pe unde-apucă. În ce constă ea? Cu câteva zeci de minute înainte de începerea votării, pe când pensionarii dornici să fie primii la urne încă mai trag pârţuri discrete sub plapumă, membrii unui anumit partid profită de neatenţia şi ochii cârpiţi de somn ai rivalilor pentru a introduce în urnă buletine de vot deja ştampilate. Ulterior, pe parcursul zilei, ei vor avea grijă să semneze pe lista de vot tot atâtea persoane care nu s-au prezentat la urne câte buletine au introdus. În cazul bătrâneilor şi băbuţelor care, deşi se apropie vertiginos de vârsta de 101 ani, ţin să voteze cu încredere pentru un viitor luminos se poate recurge la un om de bine, membru de partid, desigur, care să îi însoţească, discret, în cabina de vot şi să le arate unde să pună ştampila. Pentru mai multă siguranţă, întrucât Alzheimerul face ravagii la etatea aia şi există riscul să iasă votul şters sau tremurat, omul de bine ar putea vota cu mânuţa lui sigură, în locul matusalemicilor respectivi. Alzheimerul de care vorbeam poate fi însă şi util la vot, dar cu condiţia ca suferindul să nu fie alegător, ci membru al Biroului. El se va face că uită să aplice ştampila de control pe buletinul votantului, dându-i astfel posibilitatea să mai voteze o dată.
Cum se fură voturile după vot?
Dacă prin secţia de votare există cerberi care nu permit accesul bunilor samariteni în cabină, se poate recurge la utilizarea în exces a urnei mobile. Cu aprobarea preşedintelui de secţie, aceasta poate fi scoasă pe străzi, într-un fel de pelerinaj invers. Adică dacă în cazul moaştelor vii tu la ele, în cazul urnei mobile vine ea la tine, dar să nu te-aştepţi la minuni după vot! Metoda poate fi folosită atât în cazul celor nedeplasabili din motive de sănătate, cât şi al celor care nu mai pot merge de beţi ce sunt în ziua alegerilor. În ambele cazuri se recomandă ca votul să fie exercitat de membrii comisiei de votare, că ar fi păcat să dea vreun beţivan cu ştampila aiurea şi să se irosească bunătate de buletin. Cum benzina s-a scumpit ca la balamuc, iar mulţi solicitanţi de urnă mobilă locuiesc taman unde-a înţărcat mutu’ iapa şi Briliantul pe Consuela, adesea nici nu mai e necesară deplasarea. Membrii echipelor mobile fac doar un tur al oraşului, răstimp în care urna transportată de ei poate fi ticsită cu buletine de vot gata ştampilate. În secţiile unde un partid este cotat ca mare favorit, adversarii politici pot recurge la metoda „grămada cere vârf”, trimiţând în sălile respective cât mai mulţi gură-cască, a căror unică misiune este să se mocăie cât mai mult, trăgând de timp, pentru a crea înghesuială şi a încetini procesul de votare. Dar fraudele nu se opresc aici. Să ne reamintim cuvintele nemuritoare ale tovarăşului Stalin – „Nu contează cine votează, contează cine numără voturile” – cuvinte la fel de valabile azi în ţări bananiere precum România. Aparent, după ce procesul electoral s-a încheiat, nu se mai poate schimba nimic. Ei, asta s-o credeţi voi! Hoţiile cele mari abia atunci încep, că doar n-o să credeţi că fantele ăla de Dragnea a prelungit votarea până-n miez de noapte ca să-i cânte serenade Mihaelei, dragostea lui. Dacă preşedintele secţiei de votare a avut prevederea să-şi păstreze un formular de proces-verbal necompletat, îl poate lesne completa cu ce date vrea el, semnându-l „în falş” pe drumul de la secţie la BEC. În localităţile mici, unde nu există observatori, iar membrii partidelor de buzunar sunt deja rupţi de somn la ora 9 seara, ceilalţi membri ai Biroului pot ştampila, după desfacerea urnelor, buletinele de vot „necorespunzătoare” (adică favorabile adversarilor politici), care vor fi, evident, anulate pe urmă. Tot pe fundalul neatenţiei şi al oboselii, băieţii mai iuţi de mână din comisie pot muta cu toptanul buletinele de vot deja puse pe căprării, dintr-un teanc într-altul, în aşa fel încât un partid care a obţinut în realitate o sută de voturi să se pomenească, dintr-un foc, cu încă o sută. Păi ori suntem fideli principiilor democraţiei, ori nu mai suntem, no?
