Istoria se repetă? Paralele între alegerile din 2000 și dilemele politice de astăzi
Cristian Tudor Popescu analizează provocările politice actuale, trasând paralele cu alegerile prezidențiale din 2000, când C.V. Tudor a ajuns în turul al doilea, punând presiune pe scena politică. În contextul de azi, George Simion preia rolul liderului extremist, iar lipsa de unitate între candidații de pe dreapta amintește de eșecurile strategice din trecut. Popescu subliniază că, dacă alegătorii nu vor vota rațional, scenariul din 2000 ar putea deveni realitate. Fără negocieri și alianțe pragmatice între Ciucă, Lasconi și Geoană, viitorul alegerilor rămâne incert, cu riscul ca extrema să devină o forță majoră:
”În vara anului 2000, începuse să mă ia cu frig la gândul că C.V. Tudor poate intra în turul 2 al prezidențialelor, trăgând și PRM spre un procentaj mare la parlamentare. Emil Constantinescu tocmai dăduse bir cu fugiții, refuzând să participe la cursa prezidențială fie și pentru a-și ajuta partidul, PNȚCD, cu ceva voturi. Iliescu era pe locul 1 în toate sondajele. Pe dreapta, din partea liberalilor, candidat Theodor Stolojan. Iar pentru țărăniști, guvernatorul BNR, devenit prim-ministru, Mugur Isărescu. Sondajele îi dădeau pe cei doi la egalitate în marja de eroare. Deci, rupeau în două voturile dreptei, avantajat fiind C.V. Tudor. După cum se vede, situația era izomorfă, păstrând proporțiile, cu cea de azi: Iliescu-Ciolacu, C.V. Tudor-Simion, Isărescu, Stolojan-Ciucă, Lasconi, Geoană. Iar lui Iohannis nu-i pasă decât de persoana sa, cum nu i-a păsat nici lui Emil Constantinescu.
În disperare de cauză, am hotărât că nu era suficient să scriu, l-am sunat pe profesorul Nicolae Manolescu, vie fie-i amintirea, care era în legătură cu Isărescu și Stolojan. L-am rugat să vorbească dânsul cu ei și să-i convingă să se înțeleagă rațional ca unul dintre ei să se retragă în favoarea celuilalt. Peste câteva zile, mă sună domnul profesor și îmi spune cu voce obosită: „Cristian, i-am rugat cu cerul și pământul, nu vor, e peste putință…”. Nu vreți să vă reproduc înjurătura pe care am emis-o.
Așa a ajuns C.V. Tudor în turul 2, obligându-mă să folosesc atunci metode de influențare a opiniei publice dure și discutabile, pentru a-i îndepărta alegătorii. Când l-a votat pe Iliescu, dna Lasconi spune că a durut-o stomacul – pe mine m-a durut creierul.
Probabilitatea ca acum să se întâmple la fel nu e deloc neglijabilă. Ciucă nici nu concepe, având ditamai PNL-ul în spate, să-și îndrepte voturile către Lasconi sau Geoană. Geoană nu are ce să primească la schimb dacă ar ceda în favoarea lui Ciucă sau Lasconi. Iar voturile lui, multe ale unor vechi sau noi simpatizanți PSD, nu se vor duce spre dreapta. Lasconi consideră că se află în fața lui Ciucă și Geoană în procente. În plus, votanții ei sunt antisistem, mulți nu l-ar vota pe Ciucă să-i pici cu ceară, mai degrabă se duc la Simion, perceput și el ca anti PSD-PNL.
Nici pe stânga + naționalism-extremist nu e posibil un târg. PSD pur și simplu nu-și poate permite să ia din voturile lui Ciolacu și să le dea lui Simion, pentru că șeful AUR e un adversar mult mai periculos decât Ciucă în turul 2. Iar Simion, simțindu-se pe cai mari, nu vrea să negocieze deocamdată nimic cu nimeni.
Așa că, în acest tur 1, fiecare candidat va fi pe barba lui, mai puțin, firește, dna Lasconi, care va fi pe crucile de sub bărbie. Singurii care mai pot să dea dovadă de înțelegere a situației și să voteze nu neapărat cu candidatul preferat, ci cu cel care vor socoti că are prima șansă în a-l depăși pe G. Simion, sunt alegătorii lui Ciucă, Lasconi, Geoană, Diaconescu. Ei se pot dovedi mai conștienți și chibzuiți decât cei pe care au de gând să-i voteze.”
Sau, nu.
