La început au fost Brătienii. Ionel, Ion, Vintilă, Gheorghe sau cum i-or mai fi chemat sunt considerați un fel părinți fondatori ai țărișoarei. Din 1886 și până în 1947 Brătienii, zic cronicarii, au dominat România și au comis o serie de fapte mărețe care au marcat istoria modernă a nației. Ca orice dinastie care se respectă, Brătienii au avut și ei un Dinu al lor. Era inginer și sub președinția lui s-a stins lumina la sediul PNL, în noiembrie 1947, după ce comuniștii au câștigat prin fraudă alegerile de tristă amintire din 1946. S-a stins în închisoarea de la Sighet în care a fost aruncat în 1950, fără proces și fără condamnare. După 44 de ani de comunism, la PNL s-a aprins lumina. Dovadă că istoria are simțul umorului, cel care a aprins-o se numea tot Dinu. Dinu Patriciu. Omul care a ajuns dintr-un banal arhitect cel mai bogat petrolist român din toate timpurile, a luat moștenirea Brătienilor și a făcut-o mălai. Mălai convertibil în devize plasate la mama dracului în companii offshore și rezultat în urma unui tun de proprții cosmice la care până și procurorii Cruduței se uită ca la poarta nouă!
Între Dinu Brătianu și Dinu Patriciu, trecând prin Klaus Iohanis, Alina Gorghiu și Cristian Bușoi se întinde istoria PNL, o organizație care deși se dă partid nu-i decât o gașcă de șmenari și blatiști puși pe căpătuială. Și pentru ca urmașii noștri să nu fie prizonierii unor manuale de istorie din care să afle ce mari bărbați de stat a dat PNL în perioada 1990-2016, ne propunem o cronologie neromanțată din care va rezulta cine sunt, ce vor și mai ales au făcut liberalii în decursul mizerabilei lor existențe post comuniste.
Mai 1990. Prima trădare a lui Radu Câmpeanu
1990. Primele alegeri democratice din România postcomunista. Cocoțat în fruntea unui grup de comuniști din linia a doua a PCR, Ion Iliescu fură startul. Transformă Frontul Salvării Naționale, o emanație toxică a revoluției în partid politic captând astfel simpatia întregii populații generată de înlăturarea regimului comunist.PNL se reânscrie ca partid politic condus de un ilustru imbecil pe nume Radu Câmpeanu. În mai 1990, președintele PNTCD, Corneliu Coposu, îi cere lui Radu Campeanu să nu participe la alegerile din 1990. Motivul era acela că FSN-ul lui Iliescu se transformase în partid, confiscând Revoluția iar alegerile nu puteau fi corecte. În aceste condiții participarea opoziției nu ar fi făcut decât să legitimeze niște alegeri câștigate nedemocratic de FSN. Câmpeanu a refuzat, PNL a participat la alegeri și a obținut 7% un scor confortabil ptr. Iliescu și FSN.
Aprilie 1991-Patriciu rupe PNL și ajunge ministru
Tot în 1990 Patriciu, Tăriceanu și alți câțiva liberali de subsol au scandalizat din nou opinia publică, propunand o alianță între PNL și FSN-ul lui Petre Roman. Aceasta tentativă nu s-a finalizat. Iulie 1990 : Patriciu perseverează și în 25 iulie 1990 apare PNL Aripa Tânără (PNL-AT), printre fondatori aflându-se Viorel Cataramă, Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu și Horia Rusu.
Aprilie 1991 : PNL-AT, partidul pe care-l conduce Patriciu semnează, alături de FSN și Iliescu., Carta pentru Reformă și Democrație, intrând în guvernul Roman remaniat. Dinu Patriciu devine ministrul luccrărilor Publice și amenajării teritorului în guvernul FSN. Știa golanul unde se bagă!
Octombrie 1991– PNL îl spală de Iliescu de sângele mineriadelor, FSN se sparge iar Petre Roman iese de la guvernare. După guvernul Roman- aprilie 1991, PNL continuă să participe alături de FSN la guvernare, în guvernul Stolojan între 1991 și 1992. În guvernul Stolojan, PNL participă sub justificarea că “Romania are nevoie de credibilitate externă, după mineriadele care au zdruncinat imaginea țării“. PNL intră la guvernare, ca să îl spele pe Iliescu de sângele mineriadelor și va deține 3 portofolii : Ministerul Justiției, Ionescu-Quintus(dovedit ulterior turnător al securității), Ministerul de Finanțe, Danielescu, viitor devalizator al SAFI și Viorel Catarama, Ministerul Industriilor.
1992-PNL sparge unitatea CDR chiar înainte de alegeri. Câmpeanu îl propune pe Regele Mihai candidat la președinție!
În 1992, în pregătire pentru alegerile locale se formează CDR, care câștigă cu un scor neasteptat de bun aceste alegeri. Dar, surpriză ! În toamnă, la alegerile parlamentare, Radu Campeanu sparge din nou unitatea noii formațiuni de dreapta: rupe PNL din CDR și candidează separat la alegerile parlamentare. Mai mult, propune drept candidat la președenție pe Regele. O gogomînie mai mare nici nu se putea. Era vremea când Regele era considerat dușmanul poporului. Rezultatul alegerilor: CDR: 20%, PNL 2%. Diverse aripi și persoane din PNL participă însă la guvernare împreună cu FSN în poziții de mai mică expunere, din 1992 până în 1994.
1996- Diversiunea PAC-PL93 finanțată de Patriciu
În 1996 Patriciu și Tăriceanu finanțează – tot separat de CDR – grupul ANL (format din PAC și PL’93) cu candidat la președenție propriu – și separat de CDR – în persoana lui Nicolae Manolescu. Și de această dată CDR câștigă, ANL pierde. Manolescu obține un scor ridicol, 0,71% adică puțin peste 90.000 de voturi! În anul 1998 PAC fuzionează cu PNL iar în 2000 Manolescu demisionează din partid și se retrage din viața politică.
Anul 2000- Pact de neagresiune PSD-PNL
Alegerile din 2000:înaintea alegerilor parlamentare PNL se rupe de CDR propunând un candidat propriu. PNL condus de Valeriu Stoica semnează un pact de neagresiune cu PSD. PD este invitat de PSD prin Petre Roman să semneze același pact, însă Traian Băsescu își impune punctul de vedere în Congres și PD refuză. PNL a fost atras cu diverse oportunități de afaceri de partea PSD, astfel că singura opoziție militantă față de PSD a fost realizată de către Traian Băsescu și PD. Conștient de greșeala făcută, Stoica rupe acordul cu PSD și se retrage de la conducerea PNL, lăsându-i locul lui Teodor Stolojan, puternic contestat de aripa Patriciu. Tăriceanu a mimat un conflict cu Patriciu câștigând astfel încrederea lui Stolojan care după retragerea sa forțată din cursa electorală l-a desemnat președinte interimar al PNL și candidat de premier al PNL. Pentru a fi mai credibil Tăriceanu a exclus de pe listele de candidați ai PNL pe toți cei care aveau afaceri cu membrii PSD.
2004- PSD învins de Traian Băsescu.
În mandatul 2000-2004 PSD aruncă România într-o dictatură sud-americană. Oameni de afaceri sunt urmăriți și li se cere un procent din profit ” pentru protecție”. Ziare sunt controlate prin publicitatea de la stat. Personalități și jurnaliști care devin adversari ai lui Năstase sunt ridicați de pe stradă și ținuți în arest.Nivelul libertăților democratice pentru România este apreciat de către Freedom House ca fiind în această perioadă egal numai cu cel din RUSIA. Tocmai în această perioadă, încă în Regim Năstase, Patriciu sponsorizează PSD în alegerile locale. Pe față! Sponsorizarea PSD de către Patriciu trebuie citită în raport cu Ordonanța de Urgență din octombrie 2003 prin care datoriile Petromidia, companie primită de Patriciu de la regimul Constantinescu au fost convertite în obligațiuni și amânate la plată până în 2010.În toamna, Alianța pierde la scor strâns alegerile parlamentare, dar Traian Băsescu reușește să câștige Președinția și să formeze un guvern al Alianței.
Între 2005 și 2006 proiectul fuziunii PNL-PD este invocat pe rând de către ambii parteneri din Alinața DA. PNL se opune fuziunii și blochează orice discuție despre formarea unui bloc puternic de dreapta. PSD primea o gură nesperată de aer.
Ianuarie 2007– PSD apasă pe butoanele din PNL. Alianța DA este distrusă prin scoaterea PD de la guvernare. PNL guvernează sprijinit și șantajat de PSD din parlament.
11 ianuarie 2007 : PNL primește ordin de la PSD distrugă Alianța DA. Explicația o oferă Vasile Dîncu, vicepreședinte PSD responsabil cu analiza politică, citat de Cotidianul: “Interesul PSD este pentru adâncirea prăpastiei dintre PNL și PD. Noi le întindem o mână liberalilor, apoi le-o retragem. Ca într-o caricatură pe care am văzut-o într-un ziar occidental, cu un tip care stă să se înece și altul care-i întinde mâna în semn de salut“.
Tăriceanu se execută și anunță decesul Alianței DA la data de 27 martie 2007. Asta după ce a refuzat fuziunea cu PD și organizarea de alegeri anticipate la care noua formațiune să participe unită împotriva PSD, pe fondul prăbușirii partidului lui Ion Iliescu sub acuzațiile de corupție și sub anchetele Parchetului. Mișcarea este coordonată de același Dinu Patriciu, cel care în 2010 are de rambursat statului român 571 de milioane de euro. Din acest motiv Patriciu și-a plasat jucăria politică în ograda lui Ion Iliescu imediat după ce Crin Antonescu a ieșit din cursă furând prin înșelătorie propagandistică circa 20% din voturile anti PSD.
2012 adevărată ticăloșie liberală – USL
La alegerile din anul 2012, PSD și PNL au renunțat la orice fel de aparențe, formând o uniune electorală împreună cu partidul televiziune al turnătorului Dan Voiculescu. Sub denumirea de USL, cele două partide susținute de televiziunea Antena 3 au creat o adevărată isterie populară împotriva președintelui Traian Băsescu. Definit drept dictator și transformat în inamic public, Traian Băsescu a fost folosit drept argument unic si suprem al asocierii infracționale dintre cele două grupări politice care reunesc cei mai penali politicieni pe care această țară i-a dat vreodată. În primăvara anului 2012, după ce mai mulți parlamentari au fost cumpărați la propriu, USL a reușit să dărâme guvernul PD-L condus de Mihai Răzvan Ungureanu printr-o moțiune de cenzură. Președintele a cedat inexplicabil și l-a numit prim ministru pe Victor Ponta, care în luna mai a format un guvern interimar USL. În vara anului 2012, încălcând toate reglementările posibile și desființând pur și simplu instituții democratice, USL l-a suspendat pe președinte după modelul patentat în 2007 de Călin Popescu Tăriceanu. La referendumul pentru demiterea președintelui, în ciuda fraudelor electorale evidente prin care au votat și morții, pragul electoral cerut de lege și pe care USL nu l-a putut desființa nu a fost atins iar președintele a revenit în funcție. Măsurile de austeritate, unele justificate, altele complet greșite, au făcut ca la alegerile parlamentare din iarnă USL să câștige 70% din mandate. Cu o asemenea majoritate doar anchetele DNA și justiția au stopat elanul dictatorial al cuplului Ponta-Antonescu.
August 2014- crapă Patriciu
Partida era însă jucată. Tăriceanu fondează ALDE, un fel de bandă de cartier cu rol de momeală pentru voturi reziduale ale PNL. Liberalii îl instaurează pe Klaus Iohannis în funcția de președinte după ce Antonescu este demisionat de la conducerea partidului și tras la dormitor pentru odihnă. Din prieteni ai PSD urmașii lui Dinu Brătianu se transformă în adversari de formă ai bandiților social democrați. Kalus devine președintele Romaniei în urma unor alegeri în care a recuperat aproape 1 milion de voturi prin metode patentate la Băneasa. Cu tot cu nevastă-sa de 50 de ani pe post de iepuraș play-boy Iohannis este parcat la Cotroceni. Prin edictul său la conducerea PNL este plantată Alina Gorghiu, pripășită în politica de saltea pe o filieră destul de clară. PNL fuzionează cu PD-L formând marele PNL. Ultimul bastion, jigărit, ce-i drept, al luptei anti PSD se topește în cea mai mare formațiune cameleon pe care România a avut-o vreodată. Ultimul președinte PD-L, buldogul Vasile Blaga, devine un soi de pechinez cu lesă roz pentru tanti Gorghiu. Marele PNL ajunge să se identifice cu unul Bușoi, n-am auzit de el, flăcău cu privire fixă și frunte teșită de sub care iese numai rumeguș. Alegerile locale din iunie 2016 așează PNL la subsolul luptei politice în București, oraș pe care PSD l-a cucerit fără să tragă un foc de armă cu o candidată de tip țață măsluită în tomberoanele de la Antena 3.
Herr Klaus, blitzkrieg împotriva dreaptei !
Așa s-a scris istoria dreptei în România. De la Dinu Brătianu la Dinu Patriciu PNL și-a pierdut identitatea doctrinară, dacă a avut-o vreodată, și rațiunea de a exista ca partid de dreapta. Metamorfoza PNL are ca rezultat niște specii neevoluate de politicieni, incapabili până la demență și proști până la perfecțiune. Corcirea nefericită dintre genele lui Dinu Brătianu și cele ale lui Păcală au transformat liberalismul în expresia perfectă a lichelismului mioritic. Cu un corp electoral schizoid și incapabil să distingă între pomană electorală și politică socială România este condamnată să alterneze democratic lichelele cu imbecilii, proștii cumsecade cu idioții agresivi, lupii cu coioții într-o tranziție către nicăieri. Avem o dreaptă de stânga parazitată de sfertodocți precum Klaus și o stângă de drepta care colcăie de capitaliști rezultați din rapt și fraudă. Iar peste toți rânjește circular politicrul Alfa din care se trag toate aceste clone: Ion Iliescu. Ura. Democrația a înfrânt.
