Am stat treaz cât am putut vineri spre sâmbătă noaptea, cu ochii la CNN și Euronews. Și m-a impresionat viteza cu care au ieșit în stradă turcii, să-l apere pe un tip care n-are multe în comun cu democrația. Doar educația și relațiile internaționale îl împiedică pe Erdogan să se poarte ca ayatolahul Yemen-ului, cu care împărtășește cam aceeași viziune despre religie, femei, libertate. Și totuși, turcii au ieșit să-l apere. Au blocat tancurile, au bătut soldați, au stat în piețe ore în șir, arătând puciștilor că nu-i vor. De-aia s-au predat ăștia, nu neapărat pentru că îi vânau forțele loiale lui Erdogan.
Așa că gândul din titlu a venit firesc. Eu, de exemplu, nu-l plac pe Iohannis. Nu cred că e complet conștient de deciziile pe care le ia, și nici că ce enunță sunt ideile și planurile lui. Eu îl văd ca pe o marionetă, în mâinile unei grupări multinaționale, cu interese antinaționale, care fie îl șantajează cu fapte din trecut, fie îl condiționează, dumnezeu știe cu ce. Scuze dacă nu vă place ce-am scris, dar e părerea mea sinceră. Și nu, nu l-am halit niciodată nici pe Ponta, mor pe miștocarii fără umor și mă disperă aroganța neînsoțită de competență.
Revin la Iohannis. Ideea e că deși nu-l plac, aș ieși în stradă, dacă cineva l-ar vâna ca pe Erdogan. Să-l apăr și după aia să-l înjur în continuare. De bine de rău, Iohannis a fost ales democratic. Ori, democrație înseamnă părerile despre politică ale oamenilor dragi mie, chiar dacă nu le împărtășesc și eu. Și dacă azi stau acasă când omul pe care tu-l placi e căsăpit, mâine, în numele aceleiași schimbări arbitrare a regulilor jocului, o să fie căsăpit cineva care-mi place.
Și aș face asta deși nu sunt nici măcar fan al democrației, care mi se pare o tâmpenie fără margini, în România poți deveni primar, de exemplu, dacă ai 23 de ani, nu te întreabă nimeni de studii. Eu aș combina alegerile cu concursuri tip grilă, cu o evaluare psihiatrică și cu o probă de competențe. Probele astea. Dar chiar și așa, democrația e mai bună decât momentul ăla când niște băieți folosesc trancanul. În politică, forța n-a adus nimic bun, niciodată.
