Cu multă vreme în urmă, înainte şi după prima, a doua, a treia şi a patra noastră Unire, conducătorii se numeau cel Bătrân, cel Mare, cel Bun, cel Viteaz. Mai toţi umblau călare pe cai, de preferinţă albi. Intrau în cetate victorioşi, cu surle şi tobe, cu steaguri şi cu alaiuri de oameni năcăjiţi care îi priveau ca pe nişte mântuitori.
Desigur, mulţi dintre ei, adică aproape toţi şi de fapt chiar toţi, erau oameni ca mine şi ca tine, cu bune şi cu rele. Degrabă vărsători de sânge nevinovat, avizi de mărire şi de putere, beţivani, sadici, curvari, făţarnici, într-un cuvânt, muritori…
Totuşi, cu timpul şi cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne-am civilizat şi noi, ceva mai în urma altora, dar putem recupera rapid pentru că suntem un popor vesel, primitor, inventiv şi creştin. Cel mai bine ne-a mers între cele două războaie mondiale, poate pentru că nu prea ne lua nimeni în serios, aveam la vânzare grâne, lemn, petrol şi inteligenţă proaspătă.
Atunci, ca şi acum, unii s-au îmbogăţit dincolo de măsură, în timp ce alţii au rămas să moştenească şi să lase moştenire aceeaşi sărăcie veşnică, neperisabilă. Atunci, ca şi acum, patria s-a fortificat pe umerii unor Ionescu, Georgescu, Vasilescu, Marinescu, adică, mai scurt, Ion, George, Vasile, Marin. Popescu nu ştiu de unde derivă…
Ultimii noştri preşedinţi au confirmat cu mândrie regula lui „escu” cel neaoş, cârmind ţara prin vremuri tulburi şi încercând, fiecare după puterile sale, să lase o dâră prin istoria modernă şi contemporană. Tuspatru au avut zile sau perioade mai bune, mai rele, mai lungi sau mai late. Pe Nicolae l-au învins trădătorii, pe Ion, tot trădătorii, pe Emil, tot trădătorii şi pe Traian, tot trădătorii. Pentru că, nu-i aşa?, trăim în ţara veşnicei trădări, pe care o ştim şi noi!
Sărbătorind Ziua Naţională, cu grătarele fumegând şi ţuicile fierbând, nu ne putem împiedica să ne gândim la viitorul nostru Escu, un om simplu, din popor, gata fie adulat şi trădat, în minunata tradiţie a ultimelor decenii. Şi aş face prinsoare pe orice că primul gata să se bage cu gâtul sub lama ghilotinei prezidenţiale este un om fragil, parfumat şi otrăvitor ca un crin…
