Într-o atmosferă de înaltă vibraţie catodică, membrii Partidului Poporului Dan Diaconescu s-au adunat la casa lor (adică tot a Poporului), să pună ţara la cale şi să socotească numărul de cârnaţi recordmeni care ar putea ieşi din maţele tuturor ciocoilor care o asupresc momentan. Pestriţa adunătură a asistat până la ore târzii din noapte, că doar era obişnuită, la discursurile interminabile ale oratorilor, care au confundat adesea microfonul de la tribună cu cel din studio şi or fi crezut, probabil, că sunt plătiţi tot la minutul de emisie. Tema centrală – şi, de altfel, singura – a vorbitorilor logoreici a fost salvarea României de sub călcâiul de fier al tiraniei băsiste, dar şi de ameninţarea ciocoilor din USL, salvare pe care doar „domnu’ Dan” o poate aduce.
La auzul atâtor linguşeli ditirambice, salvatorului cenuşiu din Caracal îi râdea buza, dar se ţinea tare, să nu izbucnească în râs. Rând pe rând, au luat cuvântul feluriţi agitatori scăpaţi parcă de la salonul de agitaţi, din care s-au remarcat, ca de obicei, viitorii miniştri (cred ei şi nu care cumva să-i contraziceţi!) Sorin Ovidiu Bălan şi Mircea Chelaru, care au promis boborului ce-şi dorea acesta mai mult să audă: sânge pe pereţi, corupţi băgaţi la beci şi triplarea numărului de saltele în puşcării.
N-au lipsit nici momentele poetice şi artistice, doar ştie toată lumea că în niciun alt partid nu sunt mai mulţi beletrişti decât în PPDD, iar unul dintre invitaţii de onoare a fost Marcel Pavel, care a cântat susţinătorilor lui Dan Diaconescu câteva melodii în ton cu situaţia, adică de inimă albastră. De astă-dată, cantautorul n-a mai măcelărit imnul. Şi, dacă vine PPDD la putere, nici nu va mai avea ocazia să o facă, întrucât, cu siguranţă, versul acela controversat va fi modificat, simplu şi la obiect, printr-o ordonanţă de urgenţă a guvernului condus de Magda Ciumac: Dan în loc de Traian, ca să nu se mai işte discuţii.
