În folclorul românesc există o expresie: „Mortul de la groapă nu se mai dezgroapă”. O expresie care nu-și are însă aplicativitate și în politică. Aici, cadavrele politice sunt resuscitate sau revin singure la viață, păstrând…puah!… întreaga duhoare caracteristică stârvurilor politice sau nu. Cazul lui Victor Ponta nu face excepție. Micul Titulescu colț cu Banu Manta… de fapt, colț cu Banu… s-a plictisit să facă tușa și vrea și el din nou în teren. În loc să-și folosească experiența politică întru administrarea cofetăriilor Dacianei, se simte obligat să ne-o servească nouă, eventual în Parlament, așa cum se destănuie într-un interviu dat unui post TV. Deși: „Nu e visul vieții mele… Nu îmi doresc cu disperare”. Bun, acum până și pruncii știu că declarațiile unui politician trebuie înțelese exact pe dos. Anume, că Victoraș vrea cu disperare să intre în Parlament. Pentru că simte în nări mirosul de cașcaval și vrea și el o felie, pentru că a stat cam mult pe banca de rezerve și vrea să se exibe pe la posturile de televiziune ca să-i admirăm din nou zâmbetul lui de Logan. Or, ajuns în Parlament, știm și noi, știu și psd-iștii că Ponta va convinge câțiva colegi să formeze un partid nou, cu care să poată înclina balanța într-o eventuală alianță la guvernare.
Ponta se gudură pe lângă Ciolacu într-o veselie, lingându-l cu măiestrie: „Eu sunt unul dintre cei foarte puțini care au spus și public și privat domnului Ciolacu, că aș fi preferat să rămână prim-ministru”. Apoi își întărește jurământul de credință (pentru că de Ciolacu depinde prezența lui pe liste) dând ca sigur faptul că-l va vota la prezidențiale. Ne amintim cu strângere de inimă că, la alegerile din 2009, Ponta, care era purtătorul de cuvânt al lui Geoană, a votat în primul tur cu Antonescu (și avem bănuiala că, în turul 2, a votat probabil cu Băsescu). O asemenea mârșăvie nici măcar nu mai poate fi numită trădare. Nu cred că domnul Ciolacu, care a fost silit să-l primească pe Ponta consilier onorific (da, să trăiți!), îi acordă acestuia fie și un gram de încredere. Cu atât mai mult cu cât în spatele lui stau călăii care deja se ling pe buze privind cu jind la Victoraș coconaș.
Ca să dea totuși și o notă de credibilitate, Ponta se grăbește să aducă aminte: „E mai experimentat decât mine Marcel Ciolacu. Are 55 de ani, eu aveam 42. Iohannis, până la urmă, a fost pus președinte ca să îndeplinească niște sarcini care nu erau ale României, erau ale celor din afară”. Ciudat, sau nu, cât de proști ne crede pe toți! Deci Iohannis a fost pus, deci voturile pentru el au fost măsluite, deci la alegerile din 2014 a fost o fraudă sub oblăduirea SUA sau UE sau a Rusiei. Hai să-i amintim acestui cadavru politic câteva date pe care, având și el o vârstă, pare să le fi uitat. În primul tur al alegerilor prezidențiale din 2014, Ponta avea 40% din voturi, iar Iohannis, 30%. Turul doi era ca și jucat. Dar în acel moment a intervenit ceea ce a observat și Ciolacu: aroganța, de altfel fără nicio acoperire în inteligență, a celui care se și vedea la Cotroceni. (Mai țineți minte pe Dana Năstase care comandase deja perdelele pentru palatul prezidențial la alegerile din 2004?!) Și în acel moment de triumf clar al candidatului PSD, iată că acesta, în persoana lui Victor Ponta, își dovedește marea prostie care, de atunci, nici că l-a mai părăsit: în loc să facă cel mai simplu gest posibil și să dubleze secțiile de vot din diaspora, se mulțumește să filmeze câteva secții fantomă, persiflând dorința românilor plecați afară de a nu mai sta la cozi kilometrice în ziua votului. Rezultatul, îl cunoaștem, a fost dezastruos pentru el. Așadar, Victoraș, Iohannis a fost pus în tronul de la Cotroceni nu de vreo superputere, ci de super-prostia ta proprie.
Și în loc să se oprească aici, domnul Victor Ponta continuă să ne împărtășească din experiența lui politică pe care vrea s-o pună în slujba țării. Întrebat despre alocarea banilor, cu aprobarea Guvernului condus de Marcel Ciolacu, pentru „luxul personal” al președintelui Klaus Iohannis, el spune: „De ce să-ți oprești adversarul când greșește”. Foarte inteligent! Deci noi plătim taxe și impozite, din munca noastră, ca banii aceștia să fie folosiți spre a face adversarul politic să greșească! Aroganța micului Titulescu colț cu Banu produce o orbire de neiertat la un om care a fost și premier și președintele celui mai mare partid din țară. Tocmai ne-a spus că-l doare în cur de banii românilor și că poate să-i folosească așa cum vrea mușchiul lui.
Cu toate acestea, domnul Victor Ponta rostește spre sfârșit și un mare adevăr: „În politică sunt mulți șarlatani”. Aferim! Doar că exprimarea este greșită.Fraza corectă este: „În politică suntem mulți șarlatani”!
