Fiind apucată dânsa pe calea Teologiei şi Fericirii, dna Elena Udrea ne dovedeşte că rămâne în continuare aceeaşi persoană publică angajată pe oricare drum unde este nevoie de expertiză profesională. Evident, principala cale pare tot aceea a Facebook-ului, unde naţiunea poate lesne accede înţelepciunile personalităţilor noastre de frunte. Noua aură religioasă arborată (nu fiţi răi, Maria Magdalena nu rămâne singurul exemplu istoric!) în locul demodatelor vuittoane şi pantofi cu toc pentru inundaţii nu se putea s-o ţină pe dânsa în afara spinoasei probleme a toleranţei faţă de minorităţile sexuale. Asta deoarece, în primul rând, tocmai s-a apucat Iohannis să vorbească exact când ar fi trebuit să tacă mai cu spor, contrazicându-l pe Preafericitul umblător cu jalba semnată de popor. Adică a zis luteranul alogen ceva rău despre fanatismul religios, cel care vrea să le interzică românilor amatori de sex nediferenţiat pe genuri să se însoţească de capul lor, cu bilet de voie de la starea civilă. Şi, cum puterea exemplului bate întotdeauna la cur orice teorie scoasă pe gură, reîncarnarea sexy a Fecioarei cu sabie vine pe pagina sa de Facebook cu o pildă aşa cum scrie la cartea istorică. Dacă sunteţi pregătiţi şi v-a satisfăcut preludiul, să trecem la oral cu Elena Udrea:
Sa va aduc aminte o intamplare reala: cand Gingis Han a ajuns la portile Romei cu gandul sa o cucereasca, Papa a iesit cu toti episcopii si clericii Vaticanului cu cruci si steagurile bisericesti sa-i intampine…Gingis Han a ramas mut si impresionat dandu-si seama ca in fata acestei procesiuni orice batalie este inutila. A ordonat retragerea si dusi au fost. Trageti concluzia dvs. despre rolul bisericii in istoria omenirii.
Nu ştim dvs. cum sunteţi, dar noi nu putem rezista ofertei şi ne-o tragem mintenaş, concluzia. În primul rând, dacă nu v-aţi copiat bacalaureatele, doctoratele şi alte diplome precum cei mai de succes dintre politicieni aţi putea ridica nişte obiecţii aiurea: cum că Hanul Gingis ar fi, de fapt, Genghis (Ginghis) şi că el nu ar fi ajuns niciodată în faţa Romei, sursele istorice nonelenisto-udriste indicându-l pe Attila în rolul respectiv – atunci când n-a dat bir cu fugiţii din faţa mitingului papal, ci a fost convins diplomatic să cruţe oraşul. Ba chiar unii mai obraznici şi decât Ponta ar fi în stare să pretindă că nici măcar Vaticanul nu exista în acele vremuri mai tulburi decât România fără Băsescu la Cotroceni.
Dar astea-s numai răutăcisme specific româneşti şi misoginisme aşijderea. Redacţia Academia Caţavencu vine cu probe istorice în sprijinul afirmaţiilor dnei Udrea deşi, între timp, s-ar părea că postarea respectivă a fost neinspirat ştearsă. Acolo era invocat un eveniment necunoscut cercetătorilor până acum, implicându-l pe un adevărat Gingis Han, cu totul alt personaj decât Genghis-Han sau Attila. Noi am aflat istoria dintr-un document secret al Vaticanului şi, ca buni români internauţi şi patrioţi, o deconspirăm acum (cu toate riscurile implicate) spre ştiinţa tuturor.
Gingis Han a fost o căpetenie din neamul basharilor – o ramură mongoloidă ce l-a dat mai târziu istoriei universale şi pe Traian Băsescu. Confuzia se naşte datorită prenumelui Han, care nu indica deloc titlul cu aceeaşi denumire. Susţinut de triburile boculezilor, videnizilor şi bercenizilor el a reuşit să administreze înfrângeri importante Imperiului Roman reprezentat atunci de strămoşii pietrari ai lui Ponta, apelând din plin la forţele întunecate ale vrăjitoarelor mov. Ajuns în faţa porţilor Romei şi hotărât să dea calului său să bea şpriţuri din pristolul de la Roma, singurul care l-a putut opri din demersul criminal a fost însuşi Papa acelor vremuri. Acesta i-a arătat în taină nişte documente compromiţătoare şi procurate pe căi oculte, de unde se putea afla cum Gingis, umblând cu gingirica pe lângă Şeful tribului şi lăudându-l tot timpul că-i cel mai bun, l-a împins într-o prăpastie şi i-a furat calul, spada şi tronul mobil, cu importante rezerve sub şa. Astfel şantajat, aşa-zisul Han Gingis a ajuns să renunţe la intenţiile de a-i trage în ţeapă pe senatorii romani, cum promisese poporului său, şi să cadă în dizgraţia supuşilor ce l-au acuzat că, în loc să le dăruiască toate comorile Romei, le-a mai şi tăiat cam un sfert din soldele datorate. Ca să scape de furia populară, Gingis Han s-a refugiat pe teritoriul de azi al României, loc încă de atunci cunoscut drept un areal magic pentru hoţi şi escroci, fiind singurul tărâm unde nu erau executaţi ci puşi la loc de mare cinste, în fruntea bucatelor.
Aşadar, ca să nu mai lungim obositor explicaţia ca pe două mandate ale urmaşului său băsist, povestea lui Gingis Han spusă de Elena Udrea se dovedeşte cum a promis din capul locului, reală. Păcat însă că nu mai avem astăzi bărbaţi politici ca Papii din vechime, care să-l convingă pe vizigotul pătruns la Cotroceni să rămână mut şi dus să fie, să poată PFA Daniel şi Magdalena Udrea să-şi clădească o preacinstită famiglie, cu raporturi tradiţionale dovedind că sexul diferit şi mărimea funcţiei chiar contează în afaceri.