Spre deosebire de ciobănaşul moldovean din Mioriţa, care şi-a acceptat moartea fără să crâcnească, ciobănaşul prostovean ne arată cum e să te agăţi de viaţa politică, când deja toate partidele ţi-au cam făcut pomenile.
Mircea Geoană are în el ceva din figura tragică a lui Gollum. Căci, aşa cum micul monstru al lui Tolkien ar face orice să obţină preţiosul inel, la fel şi Mircică al nostru ar sări şi prin inele cu foc la circul Globus, doar-doar l-o mai propune cineva candidat la Cotroceni.
Geoană a lansat un fel de ONG „cahre nu e chiahr ONG, deşi e ONG pe hâhrtie, dar ahre aspihraţii politice, chiahr dacă nu e atât de clahr…”, după cum a perorat întâiul rârâit al ţării. El visează să facă din noua platformă o rampă de lansare pentru anul electoral 2014, chit că există riscul să cadă de pe rampa asta direct în cap, după cum plastic se exprima pesedistul Doru Giugula, venit special la eveniment, ca un fotbalist care merge la teatru doar ca să facă glume sovietice la adresa lui Hamlet.
Fapt caracteristic pentru umorul involuntar al preşedintelui ei, noua mişcare a lui Geoană este plină de clişee sforăitoare. De la denumire – „România noastră” (haha! a cui, mă, Mircică?), la prezenţa Andreei Marin în sală, pe post de admiratoare sinceră, închiriată cu ora (Geonele, mai bine o aduceai pe Răduleasca, sigur aia îţi lua mai ieftin!) şi la discursul preşedintelui-de-o-noapte, căruia i-au luat, ca de-obicei, 50 de minute să zică „Bună seahra!”.
În afară de gargara politicianistă servită invitaţilor, Geoană n-a prea venit cu soluţii concrete, deşi, dacă ar fi adus-o şi pe Monica Tatoiu, sigur rupea gura târgului, madama fiind mai bună decât toţi cei 15.000 de specialişti ai lui Milică la un loc!
