Folosind un soft pentru contabili, Adrian Năstase demonstrează că poate afla nu numai seria tuturor dolarilor din circulaţie, ci şi pe cea a uniformei de pârnăiaş.
Aţi fost vreodată într-una din celebrele case ale lui Adrian Năstase? Nici eu, dar parcă şi văd gheişa decăzută a politicii româneşti în halat fin, de mătase, umblând tacticos printre operele de artă care-i ornează livingul. Aici un Giacometti, colo un Rodin, dincolo un Kandinsky târziu. Doar câteva bibelouri sinistre deranjează armonia aparentă a acestui lăcaş de cultură. Sunt nişte suvenire care fac parte din atenţia pe care i-a acordat-o Irina Jianu ca s-o bage Inspector General de Stat la ISC pe când Adiţă era încă jupân la guvern.
În 10 ani de puşcărie, Năstase ar număra multe ouă
După probele pe care le-au prezentat avocaţii lui la DNA, ai zice însă că Năstase e cel puţin pe mână cu Ben Bernanke, şefu’ de la FED. Iar asta pentru că banii pe care Adişor i-a întors lu’ madam Jianu via Ioan Păun, consulul României la Shanghai, au fost tipăriţi după data la care acelaşi Păun a declarat că i-a primit de la Bombonel. Sună complicat? Nu, e doar o banală operaţiune de parandărat euroasiatic, la care El Însuşi a fost trădat de propriul său apostol. Dar dacă tabelele Microsoft Excel cu seria verzişorilor sunt scrisorica pierdută cu care Adelu încearcă să-l convingă pe Daniel Morar că e curat ca un bebeluş, partida e ca şi pierdută.
Căci, ce să vezi, data la care Ioan Păun a venit cu valiza la DNA (adică doi ani mai târziu decât i-a primit) coincide cu anul de pe bancnote. Recapitulăm, că e mai nasol decât trecerea la calendarul gregorian: 2002-2004, Năstase trimite banii la Păun; banii sunt tipăriţi totuşi, ca prin magie, în 2005-2006; Păun se duce la DNA în 2006, ceea ce înseamnă că în discursul lui Năstase există o hibă. Dar o singură dată e totuşi sigură: 30 martie, ziua în care se va da sentinţa în dosarul Zambaccian. Moment în care Năstase ar avea la dispoziţie vreo 10 ani să tot numere ouă.
