După cum probabil aţi aflat, din declaraţiile surorii regizorului Sergiu Nicolaescu, la crematoriu Ion Iliescu a fost cuprins brusc de un puseu inexplicabil de credinţă şi a rostit, alături de răspopitul care a săvârşit slujba şi de celelalte persoane prezente, rugăciunea „Tatăl nostru”. Suntem în măsură să vă informăm că puseul nu s-a datorat faptului că bătrânul stalinist simte apropierea funiei de par, cum au sugerat unii, întrucât, pur şi simplu, rugăciunea rostită de Iliescu a fost una mai originală decât democraţia aia pe care ne-au aplicat-o minerii cu bâtele pe spinare, în 14-15 iunie. Iată stenograma cuvintelor rostite de Ion Iliescu, aşa cum ne-au fost ele redate de un martor ocular:
„Tătucul nostru carele eşti la Ghencea,
Nemurească-se numele tău,
Vie dictatura ta,
Facă-se voia ta,
Precum în Phenian, aşa şi la Bucureşti!
Soia noastră cea de toate cozile
Dă-le-o la şoşonari azi
Şi ne iartă nouă deviaţiile de dreapta
Precum şi noi iertăm capitalismul de cumetrie
Şi nu ne duce pe noi în ispita pedelistă,
Ci ne izbăveşte de cel Rău (de la Cotroceni)
Că a ta e România şi limba de lemn şi Slava (ceasul rusesc – n. n.)
Acum, şi pururea şi în vecii vecilor.
În numele Tătucului
şi al Copilotului
şi al nesfântului duh al comunismului care bântuie prin Europa, amin!
Ajută-mă, Lenine!
Exclusiv online
