Domnule, dacă ne-ar cotropi mâine extratereștrii și ar vrea să învețe mai multe despre bărbatul român, s-ar cruci a miracol dacă l-ar lua exemplu de studiat pe tovarășul Gabriel Oprea. Căci Gabriel Oprea dă peste cap legile fizicii, reface tabelul lui Mendeleev și pune în discuție teoriile Bibliei despre identitatea lui Dumnezeu. Căci Dumnezeu a existat până acum un an în carne și oase, locuia în România și îl chema Gabriel Oprea.
Totul a fost ușor și pufos pentru tovarășul Oprea -România era a lui și a prietenilor lui, putea să facă ce vrea, căci merita să facă ce vrea având în vedere priceperea cu care a urcat pe scara socială. Îl puteai chiar bănui că e un mic geniu, mai ceva ca Elena Ceaușescu! Căci numai geniile ajung atât de rapid unde își doresc, fără niciun fel de efort, înfăptuind miracol după miracol.
La Revoluție, tovarășul Oprea era un simplu ofițer activ, economist în Ministerul Apărării lui Ceaușescu, apoi a devenit ofițer în justiția militară, apoi a trecut în rezervă și a început să activeze ca patron și afacerist. Apoi a fost bodyguardul lui Miron Cozma, după care a trecut prin pernuțele moi ale lui Adrian Năstase, care a făcut o pasiune pentru el și l-a pus în capul mesei, pardon, mafiei, cel puțin așa zice Băse. Și nu-l putem contrazice pe Băse, că dacă nici mafioții nu se cunosc între ei…
A făcut bani cu Bombonel, apoi orgoliul lui de militar în rezervă a decis că are nevoie să sugă și niște titluri, căci banii fără blazoane nu au gust. Astfel, s-a întors în armată, apoi în rezervă iar, apoi iar în brațele lui Bombo, apoi hop ministru în guvernul Năstase, apoi deputat de două ori. Și ce să vezi?
Valoarea i-a fost recunoscută în cele din urmă chiar de însuși Băsescu, care s-a lăsat mai greu, dar care a decis totuși că Oprea e băiat de comitet la furat. Apoi Gabi ajunge vicepremier, ministru de Interne și al Apărării, apoi academician doctor, e învestit cu putere să acorde doctorate pe bandă rulantă, are sub cheie politicieni, servicii secrete, milioane de euro, aproape că mi-era și jenă să trăiesc când vedeam atâta succes, iar eu mergeam ca proasta la muncă… Nu sunt genială, asta e meteahna mea!
În fine, revenind la Gabi: general de patru stele, bogat, deștept, academician. Visul oricărei gospodine cu dormitorul plin de icoane. Dar ce înseamnă mai exact gradul tovarășului Oprea? Prin termenul „general” este numit atât gradul militar în sine, cât și posesorul lui. În unele țări gradul de general este divizat în câteva categorii, cum ar fi general de brigadă, general-maior, general de divizie, general-locotenent. De regulă, gradul există numai în forțele terestre și cele aeriene, iar în cadrul forțelor navale echivalentul său este gradul de amiral.
Și totuși, dracu și-a băgat coada în destinul lui Dumnezeu-Oprea-Gabriel, fiind gelos pe succesul său și a început să-l persecute prin diverse unelte satanice, cum ar fi DNA sau, mai nou, printr-o comisie din cadrul Ministrul Apărării Naționale care urmează să verifice cum a fost înaintat în grad Gabriel Oprea şi dacă au fost respectate obligaţiile (sau criteriile?) legale în acest sens.
“Astfel, ministrul Apărării Naționale, Mihnea Motoc, a dispus constituirea unei comisii pentru verificarea modului în care fostul vicepremier a fost avansat de la gradul de colonel la cel de general de brigadă în rezervă. Decizia înfiinţării acestei comisii, spune MApN, a fost luată ca urmare a sesizărilor și solicitărilor de informații venite din partea jurnaliștilor.”- zice o știre.
Așa e când stârnești invidie nu doar satanei, dar și muritorilor! Păi și ce dacă sistemul de valori al lui Găbiță nu se bazează pe onoare, demnitate sau respectarea cuvântului dat? Ce, asta e treabă de general? În timp ce colegii lui și-au obţinut gradele legal, instruind mii de militari, participând la trageri şi aplicaţii, reprezentând cu cinste armata română în misiuni internaţionale, tovarășul Oprea nu are nicun fel de biografie care să justifice cum a obţinut, în rezervă fiind, gradele de maior, locotenent-colonel şi colonel. Ba, mai mult, atunci când suferi de sindromul Dumnezeu, suferi și de tupeu și nesimțire. Astfel, Oprea declara într-un interviu acordat Evenimentului Zilei din 13 februarie 2003, referindu-se la acuzaţiile că avansarea la gradul de general de brigadă s-a făcut la propunerea lui Adrian Năstase, fără a mai trece prin Colegiul M.Ap.N. “Dacă te baţi, sunt şi excepţii!” şi “Am căutat să am cât de cât acoperire!”.
Spun unii că la gradul de general ajung doar ofiţerii care au comandat unităţi în teatre de operaţiuni. Aiurea! Devii general dacă ai comandat teatre electorale în judetul Ilfov, ca de exemplu teatrul mafiei lui Adrian Năstase, ar zice Gabi.
Of, ne pare rău tovarășe Oprea de tot ce ți se întâmplă de un an încoace. Știm totuși că ai dosite câteva milioane de euro pe care i-ai strâns cu CV-ul tău impresionant, deci sperăm că nu te vei muta la Teleorman cu părinții. Așa se întâmplă când ești prea perfect: te doboară invidioșii. Se pare că, de un an încoace, trăim într-o Românie necunoscută lui Gabriel Oprea, o Românie care nu își mai recunoaște “valorile” și își trimite, sper, “generalii” la pușcărie.
Articol apărut în Academia Caţavencu, nr. 14 (1213) – 10-23 octombrie 2016
