Dacă ar mai trăi Nenea Iancu azi, mai mult ca sigur că s-ar fi înclinat în fața corectitudinii politice – că altfel nu-l mai publica nimeni, ba mai făcea și nițică pușcărie – și și-ar fi rescris piesele, ca să fie în ton cu vremea. De pildă, Zoe nu l-ar mai fi avut amant pe Fănică Tipătescu, ci, probabil, pe vreo Fănica – adică femeile nu pot să se iubească între ele sau ce? Rică Venturiano nu i-ar mai fi scris poezii Ziței, ci lui Chiriac, că e bărbat bine – adică bărbații nu pot fi angeli radioși? În fine, nici Farfuridi, prototipul fripturistului, n-ar mai fi, probabil, bărbat, ci femeie și s-ar fi numit Pippidi. Alina Mungiu-Pippidi.
Vajnica membră a soțietății țivile într-o lume fără prințipuri, doamna Mungiu a fost, până acum, cu toate partidele, în toate comițiile, dar cusurul ei e că i se face prea repede greață. Nu de la cât înghite, ci de la pe cine înghite. L-a înghițit prima dată pe Băsescu, pe care din ”Șefu” nu-l scotea, dar i-a venit rapid greață din el, așa că Băsescu a devenit tiran și mafiot. Pe urmă, a înghițit-o pe Monica Macovei, dar i s-a aplecat și din ea, așa că a încercat să se dreagă cu Ponta. Din Ponta, pe care-l numea ”impecabil” n-a apucat să i se aplece, că l-au trimis oamenii străzii la plimbare, iar Alinuța e nevoită acum să se înfrupte din Iohannis – deși, la cât stă ăsta prin vacanțe, riscă să piară, săraca, de inaniție.
Noroc că se mai găsesc prin cele străinătățuri oameni milostivi, care se înduioșează de foamea Alinuței și-i mai bagă câte-o șaormă cu de toate sub nas. Evident, doamna Munghiu se simte – că e damă bine, simțită, de famelie bună! – și, când mai primește câte-un falafel, câte-un ștrudel cu brânză, câte-o măslină, iese la rampă, mai avântată ca Ana Pauker, și dă de pământ cu toți dușmanii poporului. Ieri, de pildă, aducându-și aminte că a supt cândva de la țâța generoaselor fonduri norvegiene, s-a apucat să ia apărarea domnilor și doamnelor de la Barnevernet, țipând ca din gură de șarpe la SIE să se trezească, naibii, din leneveală, că uite, ne cotropesc rușii. Deoarece, în opinia onorabilei doamne Mungiu-Pippidi, toți cei care susțin dreptul familiei Bodnariu de a-și reprimi copiii luați de statul norvegian fac propagandă rusească și sunt plătiți direct de la Moscova. I-auzi, frate, și eu am scris mai acu vreo două săptămâni că mi se pare un abuz ce-au pățit oamenii ăia, cărora li s-a luat copilul de patru luni de la sânul mamei, și stau ca fraierul aici, în loc să mă duc la ambasada Rusiei și să-mi cer rublele cuvenite.
Doamna Pippidi este, am impresia, într-o mare eroare. Dacă domnia sa primește bani de șaormă ori de la Soroș, ori de la norvegieni, ori de la șerpilieni, nu înseamnă că toți care scriu pe lumea asta o fac cu gândul la un extra topping de maioneză. Ce-ar vrea dânsa? Ca SIE să-i permită doar distinsei sale persoane să umple paginile ziarelor, iar cei care au opinii contrare să fie băgați la zdup, că sigur sunt agenți ruși? Bravo, madam, halal să-ți fie! Bine, dacă stăm să mai răsfoim prin zisele doamnei Mungiu ne dăm seama că pentru domnia ei, tot ce bate dinspre Vest – vântul schimbării, vântul democrației, chiar și vreun vânt de comisar sau cancelar – e bun, nu contează sub ce formă vine. Acum, ne spune ce evoluați sunt norvegienii și ce bădărani suntem noi. Mai deunăzi, scria ce primitorii sunt nemții, că acceptă cu brațele deschise milioane de imigranți, și ce xenofobi și rasiști sunt românii, că nu vor să primească nici măcar câteva mii.
Între timp, s-au mai comis niște violuri, niște bătăi de pensionari prin metrourile nemțești, și chiar și guvernul german nu mai pare așa de încântat de refugiați. Doar doamna Alina Mungiu-Pippidi o ține pe-a dumneai, ca gaia mațul și oengista șaorma, că românii își bat copiii, sunt rasiști și se sperie aiurea că or să vină musulmanii și-o să-i mănânce de vii. Gurile rele ar spune că doamna Pippidi are toate motivele să nu se teamă că n-o să fie și dânsa halită, cu fulgi cu tot: în definitiv, islamiștii nu mănâncă orice fel de carne.
