Domnul Marcel Ciolacu ne spune că în partidul dumnealui urmează să aibă loc o discuție despre o candidatură a lui Cristian Popescu Piedone pe listele PSD pentru alegerile Parlamentare: „Haideți să vedem! E o discuţie pe care o avem în interiorul partidului”.
Păi haidem! Haidem să vedem, în viziunea domnului Ciolacu, ce calități ale domnului Cristian Popescu Piedone îl recomandă pentru Senat.
Nu mai departe de luna iunie a acestui an, domnul Ciolacu spunea despre Piedone că este un primar de sector foarte bun dar, se întreba el: „Cine vine la domnul Piedone după ce iese primar? Ce legătură poate să aibă cu Comisia Europeană, cu profesorii, cu universitățile? Nu are nicio anvergură pentru a fi primar general”.
Haideți să haidem că nu mai înțelegem: adică Cristian Popescu nu are anvergură pentru a fi primar general al capitalei, dar are anvergură pentru a fi senator al României? Ori se cer cu totul alte aptitudini să fii senator decât primar, ori Cristian Popescu a crescut, precum voinicul din poveste, în trei luni cât alții în trei ani. Ori… avem de-a face din nou cu o mânărie politică.
Pentru că, tot în iunie, actualul prim-ministru și candidat la prezidențiale ne vorbea despre același Piedone, punându-și o întrebare hamletiană: „Îmi pun întrebarea: după ce trece fumul de la grătare, ce program rămâne în urmă? Niciunul”. Și îl definea: „E o iluzie fondată pe un fond distractiv”. Haideți să mai haidem o dată. Păi dacă domnul Cristian Popescu nu are niciun program pentru o capitală, cum poate să aibă un program pentru o țară? Și dacă este o iluzie, atunci domnul Ciolacu este un iluzionist? Înclin să cred că da. Vrea să ne facă să vedem ceea ce de fapt nu există. Mai rău. Vrea să ne impună să vedem ceea ce dorește el să vedem. Anume, că gaura covrigului este plină.
