Deşi Adrian Năstase s-a jurat, în faţa instanţei, să-i facă lui bagabonţii la bulău numai alea-alea dacă minte, se pare că faimosul „telefon de la 5 dimineaţa” a existat totuşi. Mărturie ar sta lista convorbirilor telefonice efectuate de pe elegantul telefon Vertu cu diamante al fostului premier, care relevă clar: la ora 5 fix, Adelu l-a sunat pe Grăjdan şi au stat ceva la taclale. Surse din cadrul USL au precizat că Năstase ar fi recunoscut, într-un cadru intim, dialogul cu efemerul şef al ISC.
„Domnilor, e adevărat că am vorbit cu Grăjdan, ar fi spus soţul doamnei Dana, după ce s-a asigurat mai întâi că vaza de pe masă nu conţine camere video miniaturale, iar interlocutorii nu au vreun microfon ascuns prin fund. Mă sculasem foarte devreme, cum mă scol eu de obicei, fiindcă sunt un om activ, şi privind calendarul de perete cu hăndrălăii ăia goi de la echipa de rugby a Noii Zeelande mi-am dat seama că era ziua scadentă la abonamentul meu telefonic de o mie de parai. Mai aveam vreo zece minute de convorbiri şi m-am gândit: dacă tot am dat un ban, de ce să nu le folosesc? Dar pe cine să sun la 5 dimineaţa?
M-am gândit că Victoraş sigur doarme dus, extenuat de grijile guvernării, Crin Antonescu oricum îşi ţine telefonul închis, zi şi noapte, iar Ion Iliescu nu are mobil, ci telefon cu disc, de pe vremuri, şi ăla când sună scoală tot cartierul Primăverii! Era şi păcat să stric odihna la atâţia tovarăşi de nădejde, nu? L-aş fi sunat chiar şi pe Traian Băsescu, dar m-am gândit că sigur îl găsesc beat şi mă confundă cu vreun jurnalist indiscret, urlându-mi în receptor: „La ora asta se sună, băi, găozarule?”… Şi tocmai atunci mi-am adus aminte că pe 21 fusese ziua onomastică a lui Constantin Grăjdan, un cadru de nădejde al partidului nostru, şi eu nu-l sunasem, să-l felicit! Aşa că i-am dat telefon şi i-am urat toate cele creştineşti. Ar fi şi păcat acum să înfundăm amândoi puşcăria din cauza unor urări nevinovate!”, a mai spus Năstase.
