Situaţie delicată la Delfinariul din Constanţa, unde un pelican se ataşase cu totul neobişnuit de unul dintre agenţii de pază. Costică (pelicanul) era foarte apropiat de nea Gheorghe, pe care-l urma oriunde pe aleile din preajma stabilimentului. Directorul crede că bietul Costică îl considera pe nea Gheorghe drept unul de-ai lui, deoarece ambii comunicau prin gesturi văzute numai între pelicani. Nu vrem să fim ironici faţă de inimosul defunct, şi nici nu insistăm să ştim care erau talentele de pelican ale lui nea Gheorghe. Problema e că pelicanul Costică se arată greu recuperabil din depresia suferită, izolându-se şi umblând trist pe aleile Delfinarului.
Sursele noastre de la faţa locului susţin că neajunsul nu se rezumă doar la suferinţele pelicăneşti: delfinii din proprietate au intrat într-o cumplită stare de tristeţe de când au fost sfinţiţi, în bazin, de către un preot constănţean. Evenimentul s-a petrecut de Bobotează şi de atunci delfinii se comportă deprimant, refuzând să se mai joace cu mingile, plutind inerţi şi uitând cu desăvârşire giumbuşlucurile obişnuite în prezenţa vizitatorilor. Acelaşi director explică situaţia:
"Nu ştiu exact ce s-a întâmplat, dar din limbajul delfinilor pe care eu l-am studiat de când sunt în funcţie (înainte am activat ca inginer electronist) înţeleg că au devenit dependenţi de ritualul sfinţirii lor şi a apei din bazin. Probabil că domnul preot a utilizat o concentraţie prea mare de busuioc în agheasmă şi asta le-a produs dependenţă locatarilor noştri. Am încercat să le administrăm noi apă cu busuioc, dar nu nimerim deloc proporţia necesară. Trimitem nenumărate cereri către Patriarhie pentru a li se aplica procedura măcar săptămânal de către personal specializat. Am primit însă numai răspunsuri negative, fiind sfătuiţi să aşteptăm următoarea Bobotează. Nu putem face aşa ceva, riscăm ca delfinii să rămână definitiv în situaţia lui Costică, iar încasările noastre să se prăbuşească vertiginos. Vizitatorii dau bani ca să vadă delfini veseli şi jucăuşi, nu unii care se poartă ca domnul Adrian Năstase după cantonament. Chiar şi propunerile noastre către Patriarhie de triplare a preţului standard au fost respinse, domnul IPS Teodosie comunicându-ne că nu banii ar fi problema, deoarece Patriarhia îi colectează oricând cu plăcere; canoanele bisericeşti impun însă respectarea calendarului şi a tradiţiei, iar acolo nu e prevăzută decât o Bobotează pe an. În ce priveşte bănuiala că reprezentantul Bisericii ar fi folosit o agheasmă mult prea concentrată, dânşii susţin că nici vorbă de aşa ceva. Fondurile puţine de care dispune Patriarhia nu permit risipirea dotărilor materiale şi logistice."
În disperare de cauză, conducerea Delfinariului intenţionează să apeleze la Remus Cernea, care să iniţieze în Parlament un proiect de lege pentru declararea delfinilor nu doar persoane non-umane, ci şi adepte ale ateismului militant practicat de domnul Cernea. Se speră că astfel vor fi scoşi delfinii din plumburia lor stare bacoviană, cu multă apă şi depresii caracteristice unei ţări triste ca a noastră, plină de umor.
