Premierul Ludovic Orban visează să-l convingă pe președintele Klaus Iohannis să renunțe la mult doritele alegeri anticipate și să amâne, pe cât posibil, instalarea colegului Rareș Bogdan la Palatul Victoria.
Dacă nu, șeful Guvernului mai poate visa măcar că dragostea șefului statului îi va permite să-i tragă lui Rareș Bogdan de sub el scaunul de potential primar al Capitalei.
Pentru acestea însă, Ludovic Orban trebuie să găsească o cale de a-l sensibiliza pe omul de piatră Klaus Iohannis.
Ziua de naștere a marelui nostru poet, Mihai Eminescu, a fost un prilej foarte bun pentru șeful Executivului să-i transmită o poezie încărcată de emoție electorală liderului de la Palatul Cotroceni.
Și ce versuri s-ar fi potrivit mai bine, decât cele ale capodoperei “O rămâi”.
Evident, președintele PNL a trebuit să conceapă o variantă proprie pentru “Luceafărul Dreptei”.
Poetul Ludovic Orban trăiește astfel drama muritorului, căruia îi este imposibil să înțeleagă lumea celui ce are puterea să străbată întreg Pământul, evident, pe banii statului roman.
Muritorului premier îi este foarte greu să înțeleagă mesajul Luceafărului Iohannis. Aceasta, deoarece timpul se dilată în timpul discursului Luceafărului, iar muritorilor nu le este suficientă răbdarea pentru a recepta gândirea de șef de stat.
Academia Cațavencu a reușit să obțină bilețelul cu versurile emoționante gândite de premierul Ludovic Orban pentru șeful statului:
"O, rămâi, rămâi la Victoria, la mine,
Te iubesc atât de mult!
Ale tale doruri de vacanță toate
Numai eu ştiu să le-ascult;
În al Guvernului întuneric
Te asamăn unui neamţ,
Ce se uit-adânc în sondaje
Cu ochi închiși şi înlemniţi;
Şi prin vuietul de voturi,
Prin mişcarea “haștagistă”,
Eu te fac s-auzi în taină
Mersul strâmb de PSD-istă;
Eu te văd răpit de farmec
Cum îngâni cu glas domol,
În a palatului strălucire
Întinzându-ți capul gol
Şi privind în harta plină
La văpaia călătoriilor pe placuri,
Anii tăi de mandat se par ca clipe,
Clipe dulci la guvernare se par ca veacuri."
Astfel zise lin partidul,
Bogdan Rareș asupră-mi clătinând;
Şuieram l-a ei chemare
Ş-am ieşit la tv râzând.
Astăzi chiar la Cotroceni de m-aş întoarce
A-nţelege n-o mai pot…
Unde eşti, guvernare,
Cu Ordonanța ta cu tot?
