Dialog satiric
– Ce s-a băgat, maică?
– Moaște.
– Să le zicem să dea câte una să ajungă la toată lumea!
– Mata ai rămas setată de pe vremea lu’… că și ăla tot moaște e acum. Babo, aici sunt moaștele unui sfânt, nu sunt de vânzare, le pupăm și plecăm.
– Da, da… Dacă n-ar fi moaștele astea, ce-am mai pupa noi?
– Poate să ne pupe ăștia de la guvernare pe noi în…
– Deși, când mă uit la coada asta… mă gândesc că mai bine să ne pupăm între noi și să plecăm acasă.
– Și sarmalele?
– Care sarmale? Vrei să spui moaște.
– Sarmalele pe care ni le dau gratis! Ne dă la fiecare trei sarmale și o bucată de mămăligă, iar cine prinde bea și un pahar cu vin.
– Așa e, maică, uitai… și poate ne dă și la televizor. Ultima oară au arătat-o pe o profesoară care-i pupa moaștele unui ministru, și acum e deputată.
– Am vrut să-mi aduc și nepotul, dar știi ce mi-a zis? Că cică atunci când or să expună moaștele păpușii Barbie, atunci o să vină și el.
– Ce să mai zici, dragă, cu tinerii din ziua de azi, tare nesimțiți… Eram la o înmormântare, și când să bage sicriul, dă să cadă o coroană în groapă și eu sar s-o prind. Și nu zici că un tânăr îmi strigă: „Ce faci, mamaie, prinzi buchetul?”.
– Greu mai merge coada asta. Măcar să mai înaintăm un pic să-i vedem și noi pe conducătorii noștri, că cică vin și ei să se închine la moaște.
– Da, da, să le strigăm să ne mai dea ceva la benzie! Poate leșinăm pe acolo, că am auzit că nu știu ce ministru dacă te vede că leșini și are televiziunea lângă el, te ridică, te pupă, cheamă doctorii și-ți mai dă și un ajutor!
– Taci, că nu te cred!
– Dacă-ți spun… A fost Maricica, vecina mea care are legături cu neamțul ăla…
– Cu Johannis?
– Ei, cu Johannis…
– Dar cu cine, bre…? Cu Mercedes?
– Cum cu Mercedes, zăludo, dar ce, ăla e sfânt?
– Păi nu-i pupă toți caroseria?
– Nu ăla… Are relații intime cu ăla, bre… cu Alzheimer! Așa, și a fost și ea să pupe nu știu ce moaște și când a ajuns la raclă a alunecat, dar știi așa, cu buzele țuguiate, și s-a făcut că l-a pupat pe popă pe anteriu. Dar asta nu e tot, că popa a ajutat-o să se ridice, deși cam încet, și tocmai atunci a venit la raclă șeful partidului ăla poleit cu aur și i-a zis lui Maricica să-i scrie nu știu ce jalbă că-i dă el o trimitere la tratament.
– Și?
– Și i-a trimis un bilet de tratament la băile de la Socola.
– Mai stăm, soro? Că mă dor picioarele!
– Păi dacă ți-ai făcut atâtea tatuaje!
– Nu sunt tatuaje, proasto! Sunt varice! De la cozile la moaște la care-am stat!
– Auzi, eu nu cred că mai ajungem, astăzi. Auzi, eu am o idee.
– Și ce vrei să faci cu ea?
– Auzi… Mai bine îi căutăm pagina de pe Facebook a lu′ sfântul ăsta și îi dăm un like!
