Primarul din Constanţa s-a gândit că, dacă tot e pe cai mari, de ce să se rezume la Soliman Magnificul, Regele-Soare şi Cezar, când poate să joace şi rolul unor călăreţi autohtoni la fel de tari în instalaţie, gen Ştefan cel Mare? Aşa că pe 2 august îl vom vedea, cu siguranţă, pârjolind tonetele şi otrăvind cârciumile de pe plajă ale turcilor care n-au dat şpaga cuvenită la Primărie. Iniţial, el o viza pe Maia Morgenstern pentru rolul mumei lui Ştefan cel Mare, dar actriţa a refuzat, probabil după ce a tras-o Comunitatea de cârlionţi, atrăgându-i atenţia că, hai, mai treacă-meargă să fie mama lui Hristos, dar şi mama unui nazist, e prea de tot!
Indiferent însă dacă mama lui Ştefan cel Mare va fi o bătrânică pensionară căreia Mazăre îi dă zahăr şi ulei o dată la patra ani sau vreo bunăciune de milfă din vitrina cu produse a barurilor din Mamaia, primarul e decis să interpreteze cu ea şi scena întoarcerii lui Ştefan din bătălie. În acest scop, un grup de poeţi de curte ai Primăriei Constanţa au rescris deja celebra poezie a lui Bolintineanu, sub forma unei balade moderne:
Interfonul sună la trei jumătate.
La duplex în poartă oare cine bate?
„Eu sunt, bună mamă, Radul tău dorit,
Eu, şi din Fratelli mă întorc drojdit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Toată gaşca mea fuge-n lumea toată,
Prietenii de şpriţuri azi m-au părăsit,
Nicuşor e-n State şi se dă rănit.
Deschide deci poarta, băsiştii mă vor
Simt iz de răcoare… Şpăgile mă dor!”
O tânără piţi la termopan sare.
„Ce faci tu, fă, Doino?”, zice coana mare.
Apoi pe terasă ea direct ieşi
Şi-n tăcerea nopţii astfel îi grăi:
„Ce spui tu, beţive? Radu e departe,
Cu amicii-n Rio panarame-mparte.
Eu sunt a sa mumă, el e prostul meu;
Nu eşti tu acela, el e derbedeu!
Însă dacă Băse, vrând să-ngreuieze,
Anii vieţii mele, să mă depreseze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat,
Şi vrea să ne facă pe toţi de căcat
(Cum abia-l făcu pe Ponta-n palat)
Dacă tu eşti Radu cu adevărat,
Apoi tu aicea făr-o mică şpagă
Nu poţi ca să intri, cât îţi sunt de dragă.
Du-te-n Madagascar, beat rangă să mori!
Şi-ţi va fi mormântul coronat cu flori,
Trandafiri, normal, că eşti pesedist,
Hai, marş la beţie, n-o mai arde trist!
Mazăre se-ntoarce, pe mobil el sună,
Pe toţi pretenarii pe iaht îi adună,
Beţia reîncepe… Sticlele ciocnite
Dispar ca bugetul în conturi ciordite.
