M-am gândit dacă să vă scriu folosind cuvântul „domnule”, am avut ezitări, dar mi s-a explicat că aşa cer uzanţele acestei importante publicaţii de atitudine socială (dar cu un zâmbet în colţul gurii), mai ales când ne adresăm unor scriitori de umor, fiindcă dumneavoastră sunteţi umorist şi-mi exprim un Evrika! plin de entuziasm facial, pentru că această calitate a fost dovedită din plin într-un comunicat, unde faceţi nişte afirmaţii excepţional de ludice, dar având o aplicare şi spre literatura de ficţiune şi narcisismul semantic.
Citez: „…etapa actuală reprezintă cea mai fastă perioadă din ultimii 20 de ani ai Societăţii Române de Radiodifuziune care, prin posturile sale, este lider de audienţă, generează evenimente culturale şi educative majore, fiind în acel moment cel mai important actor cultural din piaţa medie actuală…”, iar mai jos (nic, n.n.): „… Radio România… este foarte stabil financiar, în comparaţie cu situaţia economică dificilă în care se află serviciile media din Europa… un model de stabilitate şi performanţă financiară…”.
Eu cred că un scrib a întocmit acest năucitor comunicat umoristic-flatulent, pentru biroul dumneavoastră ovar, iar dumneavoastră l-aţi semnat, ceea ce a făcut şi managerul subaltern de la Radio Cluj atunci când şi-a însuşit, prin plagiat, lucrarea de licenţă a unui coleg de serviciu, lucru dovedit şi de Comisia de etică a Universităţii „Babeş-Bolyai”, dar se pare fără efect, fiindcă avem ilustre moduri şi modele de a eluda şi legea, dar şi onoarea.
Ce face acest mediocru câştigător, de unul singur, al unui concurs de titularizare pe postul de manager, model de obedienţă şi genuflexiuni subalterne? Faptele sale au dus, în nici 2 ani, la distrugerea notorietăţii şi audienţei acestui post de radio, cel mai vechi şi mai important post teritorial de româneşte, nu numai din Transilvania, dar şi din ţară:
• eliminarea colaborării cu redactorii de specialitate pensionari a fost doar începutul procesului de destructurare a grilei de programe cu unicul scop de a reduce la minim cheltuielile de producție în vederea atingerii unor obiective economice și fără să țină seama de obiectivul principal, audiența, implicit creşterea notorietăţii, a publicităţii pe post şi a facilizării dialogului cu sponsorii;
• la ora actuală, Radio Cluj nu are redactori de specialitate pe muzica uşoară, clasică, folclor şi pe agricultură, dar nici emisiuni din categoria celor care au consacrat postul de-a lungul deceniilor;
• au dispărut, în totalitate, emisiunile de divertisment, agrement şi culturale.Postul este un mare absent din viața culturală a zonei, limitându-se la câteva intervenții în Cluj care nu compensează prezența activă în cele 8 județe din trecut; motivul: același – ambiția de a declara un succes financiar contrafăcut, bazat în exclusivitate pe reducerea cheltuielilor de producție și fără să țină seama de prăbușirea audienței;
• au fost suspendate transmisiile de fotbal din divizia secundă, dar și activitatea diviziei sport care în trecut contribuia la profilul teritorial al postului, pierzându-se, astfel, un număr de aproximativ 500.000 de ascultători;
• deplasările în teritoriul arondat sunt nesemnificative și au fost în cea mai mare parte suspendate în vederea simulării pseudosuccesului financiar; publicului din județele arondate Radio Cluj nu îi mai transmite decât „mesaje”, iar reacția publicului este aceea de a părăsi postul;
• corespondenţii teritoriali, 4 la număr, acoperă câte 2 judeţe, ceea ce este nefiresc, păgubitor profesional;
• spectacolele cu public Acusticon sunt o raritate, exceptând spectacolele pentru copii şi unele ocazionale, de semnificaţie minoră;
• turneele de cunoaştere şi recunoaştere, sponsorizate, au dispărut cu desăvârşire;
• emisiunea de interviuri cu personalităţi culturale, ştiinţifice, medicale a sucombat, văduvind astfel fenomenul cultural, dând dovadă de inconştienţă şi caşexie neuronală, atunci când managerul în cauză a stopat procesul de intervievare, tezaurizare a personalităţilor încă în viaţă. Orice om de ştiinţă, orice scriitor lipsă din fonotecă înseamnă sabotaj cultural şi fapta se cere sancţionată;
• folosirea fonotecii de aur şi a fonotecii de fond a fost sistată.
Dacă la București Conducerea Instituției şi Consiliul de Administraţie nu au fost interesate de ce se întâmplă la Cluj, dar şi la celelalte posturi teritoriale, marcate şi ele de pecinginea unor interese care ies acum la suprafaţă, publicul din areal nu a rămas indiferent, sancționând sever refuzul de a-i mai oferi prin postul teritorial serviciile cu care a fost obișnuit și pentru care plăteşte. Audiența postului a ajuns la 0,7% (conform datelor publicate de SRR) și asta într-un studiu care prezintă o marjă de eroare de 2,5%!!! O privire mai atentă asupra măsurării pe tronsoane orare indică sistematic o creștere a audienței în dreptul programelor… în limba maghiară!!! (până în prezent o problemă majoră era scăderea audienței în dreptul acestor programe, dat fiind că doar o fracţiune a ascultătorilor stăpânesc și limba maghiară). Din moment ce la ora actuală aceste programe au ajuns să constituie un vârf de audiență este limpede care e verdictul publicului. Menţionăm că grila de programe în limba maghiară nu a suferit nicio modificare, precum cea în limba română. Oare este necesar să se revolte ascultătorii, câți au mai rămas, ca să se înțeleagă că nu poți pretinde taxa radio pentru un serviciu pe care îl suprimi, de dragul de a echilibra balanța de venituri și cheltuieli??
Ceea ce reprezintă cu adevărat un pericol letal şi pentru studioul teritorial de Radio Cluj, din inima Transilvaniei, vorbind în româneşte, o reprezintă strategia dumneavoastrăde a generaliza FM-ul şi audienţa on-line (ce imagine ideal-îmbujorată, idilică,să o vezi pe lelea Maria, după ce dă la purcei, cum se aşează la degustat de on-line), fără etapizarea acestora, ceea ce înseamnă îndepărtarea a peste 3 milioane de ascultători, mai ales din mediul rural şi a nevăzătorilor, văduviţi de emisiunea lor, tot printr-o decizie arbitrară. La aceştia se adaugă noii cetăţeni urbanizaţi în urmă cu câteva decenii, care mai păstrează însă legătura de suflet cu folclorul şi locurile natale, şi, de asemenea, alţi ascultători care nu se regăsesc în ofertele radiofonice. Se pare că există o intenţionalitate deja vizibilă, ca studiourile regionale, mai ales Radio Cluj România, să devină nesemnificativ, fără influenţă şi, până la urmă, inutil socio-cultural, ca transmiţător de valoare în româneşte. La ora actuală, Radio Cluj se află pe ultimul loc între studiourile regionale, audienţa este în picaj accentuat şi, de asemenea, nu mai contează competiţional cu celelalte posturi de radio particulare. Urmează, în mod firesc, ca să vă duceţi în faţa Marii Adunări Naţionale şi să spuneţi, cu tristeţe lăcrimoasă: „Studiourile teritoriale sunt bugetivore, nu le ascultă aproape nimeni, propun, şi mi se pare firesc, ca acestea să se desfiinţeze (unde eraţi în 1985, în 12 ianuarie, când ni s-a spus, tuturor studiourilor că nu mai emitem şi, timp de aproape 5 ani, am rămas cu o întrebare nedumerită şi cu ochii mari?), iar noi, SRR, să ne unim cu TVR, ura şi la gară!”
Acest manager, dar nu numai el, au adus jigniri de neiertat faţă de foştii angajaţi ai radioului, care însumează peste 1000 de ani de serviciu credincios în slujba radioului public: în 15 martie 2014, când Radio Cluj a împlinit 60 de ani de existenţă, acest băiat rău şi rău intenţionat până la nesimţire, i-a ignorat pe cei care au construit acest radio şi i-au dat personalitate prin vocaţia culturală, neobosindu-se să le adreseze un cuvânt de gratitudine, sărbătorind această zi a Radioului Cluj cu uşile închise, iar veteranii au trebuit să profite de bunăvoinţa Fundaţiei culturale „Carpatica”, prin Salonul Artelor, pus la dispoziţie de către arhitectul Ionel Vitoc pentru a-şi sărbători evenimentul, departe de „casă”. Toate acestea sunt consemnate în a patra povestire monografică despre Radio Cluj. Un alt eveniment major, care n-a primit nici o atenţie din partea lui Bogdan Roşca, a fost Radio Cluj în Revoluţia Română. În 22 decembrie 1989, o mână de oameni au ocupat instituţia aflată în conservare, a rupt sigiliile şi, la ora 18, în Transilvania s-a auzit, din nou, Radio Cluj şi Imnul Iancului.
O întrebare deloc interogativă: chiar nu v-a interesat această sărbătoare a postului de Radio Cluj, din inima Transilvaniei? Chiar nu aţi avut curiozitatea profesională şi respectul cuvenite pentru a-i cunoaşte pe cei care au ctitorit Instituţia, scriitori, intelectuali de marcă, adunând într-o aritmetică sumară sute de cărţi publicate, zeci de piese jucate în ţară şi străinătate, care fac parte deja din istoria culturală a neamului românesc, prezenţi în dicţionare de literatură şi culturale, traduşi în multe limbi străine, recunoscuţi pe plan naţional şi internaţional?
Vedeţi, de aceea n-am vrut să vă spun „domnule”, dar dumneavoastră trebuie să folosiţi acest apelativ de politeţe faţă de mine, pentru că:
• în cei aproape 40 de ani pe care i-am petrecut, împreună cu tinereţea şi parte importantă a vieţii mele în Radio Cluj, am fost realizatorul emisiunii „Radioduminica” (din 1972), am realizat 40 de spectacole Acusticon, peste 200 de interviuri cu personalităţi nu numai transilvane, am transmis, în direct, de la Festivaluri culturale peste 400 de interviuri, reportaje etc., am organizat expoziţii în instituţie, am coordonat turneele de cunoaştere şi recunoaştere în teritoriu, 24 la număr, am coordonat, timp de 7 ani, transmisiile de fotbal din divizia secundă etc. etc.
• numele meu apare pe coperţile a 106 cărţi de poezie, proză, teatru, monografii, povestiri monografice, cărţi pentru copii, antologii;
• sunt autorul a 62 de premiere teatrale, jucate în ţară şi în străinătate;
• am fost tradus în limbile: maghiară, germană, franceză, italiană, spaniolă, daneză, suedeză;
• sunt autorul, în premieră mondială, a unei cărţi de umor în Braille (pentru nevăzători, 2 volume);
• sunt autorul primelor piese româneşti antidrog, jucate la Naţionalul clujean;
• posesor a nenumărate premii literare importante, dar şi profesionale, din partea radioului public şi a Uniunii Ziariştilor Profesionişti etc. etc.
V-am scris cu H2SO4 şi mânie reţinute, fiindcă nu aşa am vrut noi să arate Radio Cluj la vârsta deplinei maturităţi profesional-culturale. Toate acestea vi le transmit asumate în virtutea dreptului pe care mi-l dă legea 571/2006, LEGEA AVERTIZORULUI DE INTEGRITATE.
Vă propun ca textul comunicatului din care am citat doar o mică parte, dar şi restul dă pe afară de ludic, să îl încredinţaţi lui Mălăele, cu ocazia reluării celei mai vechi emisiuni de la Radio România, Unda veselă (fosta Oră veselă a lui Stroe şi Vasilache). Sunt sigur că veţi avea succesul garantat.
Cornel UDREA
