E vremuri grele, copii. Când Sebastian Lăzăroiu își pune țolu’ de Mafaldă și citește în globu’ de sticlă spartă lipsa de viitor a României, e clar că e vremuri grele.
Nefiind însă un clarvăzător prea dibaci, el nu vede decât ceea ce știm deja cu toții: din pleiada de formațiuni politice românești nu e una pe care să-ți imprimi ștampila de vot.
Ajuns în acest punct terminus pentru cariera dumisale, el avansează chiar o teorie. Anume că singura șansă a eșecului numit politică autohtonă e comasarea, după model electoral, a partidelor politice însele.
Astfel, el vede o ditai Uniunea Est-Europeană, un hibrid balcanoid, într-un all-star format din PSD-PDL-UNPR. Elucubrant. E ca și cum i-ai pune la masa de poker pe Iliescu, Băsescu și Gabriel Oprea, doar că miza ar fi castraveții. Ba de ce să nu vină chiar și rămășițele PC-ului, am plusa noi, asta pe lângă UDMR, PNȚCD și Partida Romilor. Așa măcar forțele politice din România ar înceta să mai salveze aparențele, oricum, compromise, încingând un chiolhan electoral numa’ bun de întâmpinat sfârșitu’ lumii. Sfârșitu’ lumii așa cum e în capul lui Sebastian Lăzăroiu, desigur.
Pe care, ca să cităm din propria-i mitologie, îl sfătuim să coloreze în cartea de povești următoarea fuziune politică, cu următoarele procente: Partidul Albă-ca-Zăpada – 35%, Uniunea Scufiţa Roşie – 26%, Mișcarea Fetiţa cu Chibrituri – 12%, Partidul lui Moş Crăciun – 12% și Acțiunea Capra cu Trei Iezi – 8%.
Păcat că Lupul cel Rău îi va da peste cap calculele diletante, aducându-l înapoi la abecedarul analiștilor politici repetenți.
