Mi-am pus în cap, în urmă cu ceva ani, să-mi mut familia într-un cartier nou, chiar și cu prețul unui credit pe care am să-l termin de plătit cu puțin înainte de pensie. Merită, mi-am zis, felicitându-mă de unul singur la gândul că voi scăpa de bormașina excitată cotidian de vecinul fabricant de mobilă de la 1 și de haita de maidanezi agresivi, întreținută-n fața scării de baba securistă de la parter.
În fine, cu ajutorul lui Dumnezeu și al băncii, am reușit în timp record să mă mut ”rezidențial” și să scap de apartamentul din Ferentari. Nu însă și de bormașina lui vecinul, căreia i-a luat locul ansamblul de picamăre al uvrierilor constructori care, în noul complex, s-au apucat să ridice un bloc nou sub fereastra apartamentului meu nou – nouț, fix la 2 săptămâni după ce m-am mutat. Cât despre maidanezi, domnule, cu siguranță că fiecare cartier, fie el și rezidențial, își are baba lui securistă. Fapt pentru care, proaspăt mutat, nu am făcut altceva decât să dau haita veche pe una nouă, și mai agresivă, parcă, și mai bine hrănită.
Chestia e că unul dintre nenumaraţii mei vecini rezidențiali, probabil capsat cu nonşanlanţă de unul dintre la fel de rezidențialii maidanezi, s-a enervat de curând peste poate şi a postat un sondaj în care ne întreabă dacă îi păstrăm pe comunitari şi ne descurcăm cu ei sau chemăm hingherii.
Ce a urmat după, cred că se poate compara numai cu bătăile celebre din parlamentul ucrainean. „cum să chemăm hingherii?””, „cum să-i ducem în adăpost, că-i omoară??”, „cum să-i strângem şi să-i ducem??” etc. Trei ore mai târziu şi nenumărate comentarii şi postări mai încolo, soluţia alternativă este „hai să nu le mai dăm de mâncare că POATE pleacă”.
Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, după ce mi-au smuls bunătate de şaormă direct din pungă la scurt timp după ce o cărasem drum lung de la Dristor Kebab-ul şi nu ştiam cum să fac 3000 de metri garduri mai repede până acasă să o înfulec, şi după ce într-o noapte cu lună plină, când mă clătinam agale după o onomastică dansantă spre vastele mele apartamente, m-au făcut să-mi dau seama că recordul lui Usain Bolt nu e chiar atât de greu de doborât, nu vreau să rezolv problema asta pe principiul empiric: trial and error.
Între timp, până (probabil nu) se va rezolva problema din complex şi până nu mai ducem câţiva copii făcuţi ferfeniţă de maidanezi la spital, voi mai urmări serialul care deja concurează cu „Tânăr şi neliniştit” ca lungime pentru că nimic nu se compara cu cât de mult îi place românului să se audă vorbind, în cazul de faţă – să se vadă scriind.
Pe de altă parte, poate reuşim să-i convingem pe oamenii aştia să-şi folosească şi mai constructiv forţa. Dacă ar lupta şi împotriva mizeriilor din societate şi a problemelor reale cu care ne confruntăm, dacă ar duce toată revolta asta în pieţele publice, eu cred că am duce-o mai bine, poate. Dar exact forţa asta, aşa cum vociferăm să nu ne ia maidanezul de lângă bloc. Sau poate mă înşel.
