Colegi fiind, prin veac cutreieram…

Pe când se jucau amândoi cu cercul şi se căţărau prin corcoduşii din Târgul de Floci, Valerică şi Mihăiţă erau doi colegi fericiţi. Pe la şcoală nu prea dădeau, nu se inventase încă bacalaureatul profesional şi nici doctoratele şi masteratele la foc automat, cum nici focul automat nu se descoperise încă. Erau vremuri frumoase, cu scăldători şi alergat după oi, departe de lumea politicii în care amândoi aveau să se remarce mai târziu. Iar pentru Valerică asta avea să fie mult, mult mai târziu. Mai iute, nerăbdător şi ambiţios din fire, Mihăiţă avansă rapid pe calea dregătoriilor, ajungând om cu stare şi relaţii sus-puse. Venind momentul unei licitaţii pentru tronul ţării şi beneficiind de sprijinul unchiului Eane, om mult avut şi bine văzut în cercurile sultanului, Mihăiţă se înscrise şi el în cursă. Pungile consistente cu galbeni plasate de unchiuleţ pe sub masă membrilor comisiei i-au adus rapid adjudecarea, la pachet cu descăpăţânarea rapidă a contracandidatului. Restul evenimentelor îl ştim cu toţii din cartea de istorie, mai puţin dedesubturile demne de Neagu Djuvara. Ajuns Domn al tuturor celor trei ţări române, Mihai a cam uitat, poate şi din lipsă de timp, de bunul amic Valerică. Venind apoi ruperea filmului de pe Câmpia Turzii, chestiunea a dispărut din atenţia istoricilor, cam până pe 5 martie 2013, când, în contextul problemei secuieşti, Valerică ne-a reamintit tuturor că sentimentul său de colegialitate faţă de fostul domnitor valah nu şi-a pierdut actualitatea. Mult mai highlander şi cumpănit de felul său, actualul boier Zgonea a luat-o de jos, cum se spune în popor, aşteptând până în 1986 să se angajeze muncitor. După o Facultate de Construcţii absolvită la seral, a venit momentul când toată România a absolvit examenul din decembrie 1989 în mod tradiţional, prin măcel popular şi executarea domnitorului. Înscrierea în frăţia PDSR-ului i-a adus lui Valerică o ascensiune la fel de rapidă ca a vechiului coleg, bine împănată cu fel de fel de burse şi masterate. Numai că omul nostru din Camera Deputaţilor, spre deosebire de mândrul Voievod Mihai al lu’ Pătraşcu, şi-a păstrat modestia şi bunul-simţ, neuitând nici în ziua de azi de vechiul şi mai puţin norocosul său coleg. E de înţeles asta, el aparţinând unei grupări politice mult mai apropiate de popor, lipsite de voinţa înavuţirii şi având în permanenţă grija oamenilor simpli şi muncitori. Nu ca Mihai, care s-a bazat în scurta-i carieră doar pe boieri, mercenari şi audienţe la Împăratul. Boier social-democrat Zgonea, ai tot respectul nostru! Şi îţi dorim încă vreo 4-5 secole de domnie înţeleaptă, alături de celălalt mare nemuritor al politicii româneşti, Ion Iliescu!