Pentru cei care au deschis mai târziu aparatele de radio, să precizăm că domnul Mircea Dogaru este idolul declarat al gospodinelor urmărite prin tubul catodic, seară de seară, la OTV şi al patrioţilor care dorm cu făcăleţul sub pernă, să fie pregătiţi pentru când or da buzna peste ei iredentistele alea de unguroaice, cu udemereul lor cu tot. De pregătire istoric, de meserie colonel şi de vocaţie politruc, personajul şi-a trecut cu bine toate examenele la oral încă de când era ţuţărul frăţiorului Ilie al dictatorului Nicolae. Atâta durere are şi el la suflet că, fiindcă s-a trezit târziu până şi la apelul bocancilor, n-a putut să fie promovat, din specialist în istoria partidului bolşevic, cursul scurt, decât până la gradul de colonel. Grad cu care a şi fost, de altfel, trecut în rezervă. Unde mai pui că îndelungata lui carieră sub arme a durat doar câţiva ani, insuficient adică pentru ca omul să poată beneficia de o pensie nesimţită.
Calitatea de apevist la fără frecvenţă nu-l împiedică însă să ceară, cu mult tupeu, o asemenea pensie, pentru el şi alţi plotonieri şi colonei aflaţi în aceeaşi situaţie, anume cu mulţi ani lipsă în câmpul muncii. De ce să fie ei văduviţi de nişte pensii babane, urlă, prin toate emisiunile pe unde este invitat, colonelul (r) Dogaru? Nu-i de ajuns că au pierdut ani buni de carieră sub arme? Numai gândiţi-vă câte privaţiuni au avut ei de îndurat din cauza asta, câte beţii straşnice în unitate au ratat, câte secretare rele de muscă au dat-o pe babardeală cu alţi apevişti, cu mai multă vechime, în loc să se destrăbăleze cu ei, de câte zile de munci agricole, sfârşite cu portbagaje pline, au fost văduviţi aceşti martiri în uniforme kaki care s-au făcut de cacao în faţa nevestelor venind acasă cu o mizerabilă pensie de 2.000 de lei, în vreme ce omologii lor, îmbătrâniţi sub epoleţi, pun pe masă dublu!
Şi de-aia susţine acum Dogaru atât de vocal „drepturile” fostelor cadre militare private de „dreptu’” de la militarii în termen. De-aia strigă cu atâta aplomb, în faţa Cotroceniului, ca un istoric cu pedigri ce se află, „Ieşi afară, javră ordinară!”. Omul este, trebuie să recunoaştem, un intelectual rasat, un teoretician al fripturismului şi chiar i s-a făcut o nedreptate care trebuie reparată. Uitaţi-vă la el: un munte de sănătate în viu, o forţă a naturii cu blindaj natural, din grăsime de calitate superioară, prin care nici şapte-şaijdoiul nu pătrunde. Nu e şi păcat ca armata română să nu beneficieze de un astfel de soldat de anvergură? Alo, domnu’ ministru, s-aude, dom’le? Puneţi mâna rapid şi-l reîncadraţi pe Dogaru, mai daţi-i şi lui o tresă, acolo, că n-o fi foc, ba mai trimiteţi-l şi vreo doi-trei ani prin Afganistan şi Irak, să-şi facă omul stagiul complet şi să poată umfla şi el o pensie pe măsura obrazului! Hai, c-am înţeles că, dacă îi daţi iar pantaloni cu vipuşcă şi petliţe, a promis că se şi tunde!
