Ce ador eu la opoziţia românească – oricare ar fi ea – e că, imediat după ce părăseşte jilţul Puterii, se angajează într-o Ruginoasă internă care numai bine nu dă în ochii alegătorilor. În loc de regrupare şi reorganizare, avem parte de un spectacol public cu încăierări şi căruia nu-i lipseşte decât un Dan Negru răcnind către ratingul poporului. Doi oameni care ar fi trebuit să facă mai mulţi paşi înapoi şi să treacă la croşetatul particular în garsonierele lor – îi numesc aici pe Blaga şi Udrea – se altoiesc în văzul lumii pentru mârţoage verzi pe pereţi, considerate drept armăsari politici numai prin ochelarii lor de cai pe care nu mai pariază nimeni.
Nederanjându-se, pe vremea măsurilor de austeritate, să iasă în vreun fel la vedere pentru a explica norodului presiunea şi necesitatea curelei strânse, acum îşi dau la gioale în buricul târgului cu expunere mediatică. Nu că naţiunea n-ar gusta o luptă necenzurată a blondei naţionale pregătite pentru însămânţările de primăvară, dar sigur ar prefera una în ciocolată şi cu un adversar dotat pe măsură din tabăra Puterii, în locul buldogului nenăscut mut ca o lebădă, precum ilustrul său omonim. Prezidenţiabila Udrea, aflată acum doar în intenţiile de vot ale câtorva pleşcoieni înrudiţi şi ale distinsului profesor provincial Lute, care nu poate găsi altă rimă electorală, se încontrează cu orice lătrătură a actualului Şef, consecventă probăsismului ei celebru. Dacă viitorul vecin de parcelă a luat peste picior eventuala candidatură a lui Predoiu la prezidenţiale, hop şi ea cu opoziţia internă în PDL şi susţinerea lui Boc îmbrăcat în halatul aurit al Cotrocenilor.
Cum noi, ţăranii de pe margine, avem un unghi mai avantajos de vedere spre arena alegerilor, o anunţăm pe protagonistă că şansele lui Boc de a ajunge cel mai înalt om în Stat sunt direct proporţionale cu statura lui fizică. E clar că nici Predoiu, în pofida alonjei net superioare, nu poate sări la coş mai eficient decât baschetbalistul Ponta cu Crin adormit în cârcă; dar măcar e o scoatere în faţă a unor oameni noi, necesară în democraţie când vechiturile trebuie date la casat. Decât să acţioneze ca un agent al lui Băsescu în fostul lui menaj politic, nu văd ce o împiedică pe dumneaei să acceseze direct, cu carnet şi cotizaţie, noul domiciliu Popular. Probabil că nu prea mai e dorită de însuşi marinarul infidel pe acolo şi care exact asta vrea să facă – înnoirea echipajului fără membrii participanţi, în trecut, la orientarea Titanicului portocaliu drept spre aisberg. Aşa că stă şi ea cu posteriorul încântător în două luntri, doar-doar o mai prinde cumva un loc la high-class în croazieră.
Adevărul e că, subordonându-se prea mult unui Tătuc-Comandant, opoziţia de dreapta se vede lăsată în derivă pe o corabie-fantomă, incapabilă de a găsi un timonier cu brevet autentic. Noi ăştia, de ne dorim o gaură consistentă în armătura navei useliste cu Mickey Mouse pe pavilion, ne vedem siliţi să ne resemnăm în poveştile piratereşti cu Johnny Depp, opţiunile noastre electorale fiind la un nivel deep. De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere; iar când conduci o ţară bazându-te pe un singur om, asta nu-i Putere. Zicem şi noi ca să ne aflăm în treabă, la fel cum face şi clasa business care, cu neonoare, ne guvernează.
