Dacă vrei să dai celor din jur măcar impresia că eşti o lady rafinată, trebuie să înţelegi că şaorma este un subiect tabu. Vei povesti deci celor din jur cum tu mănânci doar chestiile cu 0,00 calorii asezonate cu diverse ierburi. De ai ceva probleme cu greutatea, asta-i doar din cauza stresului care îţi dă metabolismul de-a berbeleacul. Dacă ai un loc de muncă unde cel mai grav lucru care ţi se poate întâmpla este să nu-ţi meargă Facebookul, poţi să le răspunzi obraznicilor că şi ăsta-i un stres destul de ridicat pentru un metabolism aşa de sensibil ca al tău.
Şaorma este aşa de periculoasă pentru imaginea ta, că este de neconceput să mergi să ţi-o comanzi singură, fără să-i spui, complice, vânzătorului „este pentru acasă, nu ştiu ce i-o plăcea atât şaorma asta”. Odată îndesată în geantă, trebuie doar să te rogi ca mirosul de la „de toate” să nu te dea de gol pe stradă! Descui repede uşa, e seara când el joacă fotbal cu băieţii, şi te îndopi cu plăcerea atât de vinovată şi de usturoiată. Şi când el va veni înfometat acasă, întrebând agasant „noi ce mâncăm în seara asta”, îi vei pretexta, delicat, că tu eşti la cură şi vei rezista eroic la mirosul cartofilor curăţaţi şi prăjiţi chiar de el. Să ştie mama lui, te-ar scalpa bucuroasă (şi) pentru asta.
Tocmai de asta, când am văzut zilele trecute o fată mergând pe stradă cu şaorma împachetată într-un ambalaj transparent, mi-a stat inima de emoţie şi am admirat-o pentru gestul atât de eroic asumat! Dar nu toată lumea mi-a împărtăşit entuziasmul şi mulţi încuiaţi i-au aruncat priviri de ardei iute! Mi-a venit să strig „femei din toată lumea, uniţi-vă! E vremea să putem mânca în pace o şaormă, ca orice liber bărbat”. Dar mi-a fost ruşine şi am trecut mai departe, dând şi eu din cap dezaprobator, ,şi fâlfâind ostentativ sacoşa de camuflaj,aia plină de verdeţuri pregătite să ia direct drumul tomberonului de acasă!
