N-o să mă leg de subiectele de la evaluarea națională, deși reprezintă un subiect bun. Nu subiectele sunt problema acestui examen, chiar dacă 40.000 de părinți susțin că au fost o capcană pentru copiii care n-au ieșit din paradigma manualului. Necazul e la profesori, chiar dacă trendul general este de compătimire a „dascălilor prost plătiți”.
În primul rând, vreau să fiți de acord cu mine că în România, corpul profesoral suferă de mediocritate. Și dacă n-aveți copii va trebui să fiți de acord cu mine, măcar din considerente statistice. Avem medici proști, mecanici proști, pompieri proști, funcționari proști, politicieni proști. De ce n-ar fi și învățători și profesori proști? Cum ar mai lua atât de mulți dintre ei note de 3, 4 și 5 la examenele lor de definitivat, dacă n-ar fi proști?
Îndrăznesc să spun că ponderea dascălilor nepregătiți este mai mare decât a, să zicem, medicilor proști. Și știți de ce? Pentru că n-au unde să plece în lume, cu meseria lor. N-au variante. Dacă un mecanic prost este eliminat de la un service și pleacă în lume, găsește de muncă măcar ca ajutor de mecanic. Un profesor nu poate preda cu ușurință în alte state. Au plecat doctori, ingineri, programatori, nu neapărat foarte buni… Profesorii nu sunt căutați în lume, așa că rămân aici, pe capul copiilor noștri.
În al doilea rând, vorbim de oameni care au creat un sistem de relații similar cu cele din magistratură, politică, administrație. Ți-l trec pe dobitoc la fizică daca mi-o treci pe obraznică la chimie, accept transferul lui X dacă mi-l aranjezi pe Y la școala aia, nu zic nimic de cât de proaste sunt dotările de laborator cumpărate dacă mă susții să ajung director-adjunct sunt chestii banale, care se întâmplă tot timpul, în toate școlile și liceele din România. Că ne place sau nu, corpul profesoral din România este corupt pe verticală și orizontală, de la București până în ultimul cătun, și maschează tone de incompetență.
La capitolul ăsta, cel mai trist și nociv lucru pe care îl fac profesorii este compromisul legat de programa școlară. Manualele sunt pline de lecții greșite, de tâmpenii sinistre, de lucruri nefuncționale sau explicate sumar, de probleme de a cincea tipărite în manuale de a treia. Dacă ar exista o voce a profesorilor, care să valideze manualele din perspectiva celor care lucrează efectiv cu ele, copiii noștri ar veni mai bine pregătiți de la școală.
În al treilea rând, e vorba de modul în care statul român ignoră pur și simplu starea psihică a învățătorilor și profesorilor. Tot insist, de ani de zile, ca educatorii să dea anual o evaluare psihică. Să scăpăm, astfel, de profesorii psihopați, de pedofilii latenți, de oamenii atât de nefericiți în viața de zi cu zi încât fac viața un iad unor copiii nevinovați. Aici este, de fapt, principal problemă a învățământului. Cât timp niște oameni vor urla la copiii noștri niște chestii scrise prost în niște manuale făcute aiurea, nu avem nici o șansă să producem o generație de oameni educați.
Plătiți-i bine pe profesori, așadar. Dar nu pe toți. Nu văd de ce ar primi aceeași mărire meschină și profesorul implicat, empatic și deștept, dar și profesorul înăcrit, cu probleme psihice, care urăște copiii care nu știu de zece. Selectați-i și dați-le mai mult celor mai buni și puțin sau deloc celor proști. Eu personal sunt gata să ies în stradă pentru mărirea salariului profesoarei de română a fiicei mele, dar și gata să protestez dacă profesoara ei de fizică va primi vreun leu în plus.
