Aseară am primit un mail de la o prietenă, despre care am să spun că trăieşte aiurea, undeva, şi se numeşte Mimi, doar pentru a fi sigură că, dacă soţul ei ar renunţa astăzi să mai urmărească, obsedat, partidele de fotbal de la TV pentru a ne citi, n-ar avea cum să-şi dea seama cu cine împarte, încă, dormitorul. Ea a fost deja de acord să vă împărtăşesc povestea asta, aşa încât iată faptele!
Mimi are o căsnicie de 14 ani cu un tip pe care n-a reuşit să-l mai dezlipească din faţa televizorului din ziua de marţi, 16 aprilie 2002, când nu mergea cablul şi-au profitat de ocazie pentru a concepe un copil. Deşi Mimi a încercat în toţi anii ăştia să-şi condimenteze căsnicia aşa cum o învăţaseră Oprah, revistele deştepte şi pildele Mihaelei Rădulescu şi ale Andreei Marin, unicul moment de romantism pe care l-a obţinut vreodată a fost când soţul i-a trimis pe telefon un SMS obscen şi-a fost uimit că n-au urmat 7 ani ca-n sânul eroticei Emmanuelle.
Ultima dată când am vorbit cu Mimi era în plin amor virtual, dar năvalnic, cu un român stabilit în Portugalia cu care făcea un schimb intens de mesaje fierbinţi şi fără nicio perdea. Viaţa nu era deloc uşoară pentru Mimi, căci ea era sfâşiată, întocmai ca Anna Karenina, între virtualele dorinţe, datoria de soţie şi obligaţiile unui serviciu patronat de un pitic chel, isteric şi nesuferit care le spusese angajaţilor să mănânce numai în afara orelor de program şi că, în opinia lui, angajatul model era cel care avea o vezică cu o autonomie în stand by de până la 12 ore.
Iată ce spunea Mimi ieri. „Acum vreo câteva săptămâni, primesc un mesaj incendiar de la portughezul meu focos. Cum eram nedormită de mai multe zile din cauza căldurii şi a termenelor-limită de la birou, dar eram şi disperată să-mi demonstrez amorul necondiţionat, încropesc, repede, de pe mailul de serviciu, un răspuns, de se înroşise tastatura de ruşine, şi-l trimit cu gândul să ajung cât mai repede să plătesc curentul şi cablul ca să-mi supravieţuiască şi bărbatul. Într-o clipită primesc confirmări de dragoste împărtăşită, promisiuni de măriri şi avansări nevisate. Nedumerită, citesc numele expeditorului şi mă lovesc puternic cu perforatorul în moalele capului. Din greşeală, îi trimisesem mesajul şefului meu. Să neg în vreun fel că-i era destinat îmi era imposibil, m-ar fi dat afară fără să clipească, rănit în amorul lui de irezistibil şef. Acum că îmblânzisem, în sfârşit, scorpionul nu puteam să dau înapoi. Azi sunt o femeie fericită, portughezul e torid ca în romanele de profil, măririle de salariu n-au întârziat să apară, semn că îmblânzirea şefului e benefică bugetului familiei, şi acasă soţul stă atât de liniştit în fotoliul lui, că nu interferează în niciun fel cu amorurile mele virtuale.”
Morala: Face mult să ştii să fii de 3 ori femeie!
