La doar câteva zile după ce ne-am ales noul președinte, patronul unei pizzerii din Cluj l-a validat pe Iohannis ca sortiment de pizza în meniul bodegii sale. O idee pe cât de banală, pe atât de profitabilă, căci noul preparat culinar, în care ingredientul vedetă este salamul de Sibiu, pare să aibă succes în rândul clienților. Și pe bună dreptate. Oamenilor le plac învingătorii. Dacă nu ar fi fost așa, astăzi ne-am fi înghesuit cu toții să mâncăm fasole bătută și minciunele Ponta.
Problema e că nici nu s-a făcut în întregime rocada la Cotroceni, că deja riscăm o intoxicație cu Iohannis. Nu mă refer la una alimentară, ci la una vizuală și fonică.Nu-mi dau seama dacă îl iubim pe noul președinte sau doar am făcut o pasiune pentru el. Dacă e dragoste, e bine. Am văzut în telenovele că dragostea dăinuie în timp. Dacă e pasiune, e grav, căci asta cum apare așa și dispare. Ba mai mult, pasiunea nebună o dă în cultul personalității.
E ciudat că, deși Ponta a fost blamat pentru episodul cu stadionul, oamenii dau impresia că ei înșiși se mobilizează pentru a se închina unui lider și nu au nevoie de impulsuri exterioare. Fără a depune vreun efort considerabil pentru imaginea sa, Iohannis e purtat pe culmile gloriei de către persoane obișnuite, dar și de o parte din jurnaliști. Din prea multă ură față de Victor Ponta, unii s-au aruncat în brațele lui Klaus Iohannis și au început să viseze cu ochii deschiși la un stat impecabil, în care democrația și prosperitatea domnesc peste munți, dealuri, câmpii și podișuri.
Refugiul exagerat în președintele ales reprezintă un pericol pentru acesta. Practic, nu are voie să greșească. Dacă greșește, va fi aruncat de pe piedestal și o să-l doară mai tare decât l-a durut înfrângerea pe premier. Ștacheta e deja foarte sus. Fără a fi președinte în funcție, Iohannis a grăbit respingerea legii amnistiei și a grațierii. De asemenea, putem vorbi și despre aprobarea ridicării imunității unor parlamentari cercetați penal. În timpul liber, Iohannis ne-a arătat că este un om cult și preferă să iasă la o lansare de carte, nu la o bere.Oamenii îl urmează, îl pozează și îl stimează. Parcă totul e prea frumos ca să fie adevărat.
Se vede că e special noul președinte. A fost validat de două ori într-o săptămână. Prima oară a fost validat în pizzeria din Cluj, când o pizza a primit numele lui, iar a două oară vineri, la Curtea Constituțională, însă de data asta în funcția de președinte al României. Nimeni nu a botezat vreo băutură sau shaorma cu numele lui Băsescu. Și nu a fost un președinte rău, dar nici bun. A fost mediocru.
Consider că în cei zece ani în care a stat la Cotroceni, el a reflectat perfect imaginea noastră ca popor. Traian Băsescu a fost un lider ca oricare alt român, fără pretenții de domn, cu maniere limitate, cu bancuri mai mult sau mai puțin reușite și cu ieșiri din cotidian precum vacanțe obișnuite și vizite la berării. Klaus Iohannis pare să fie mai serios. Vorbește mai puțin, e mai impunător și are glume mai inteligente. Aș putea spune că e chiar prea prezidențial. Ne ridicăm noi la nivelul lui, coboară el la al nostru, ne ridicăm și mai mult împreună, cum facem?
