Am descoperit întâmplător, din greşeală şi fără să vreau o nouă emisiune, d-aia „reality”, pe Antena 1: „Mireasă pentru fiul meu”. Care e un fel de „Noră pentru mamă”, acest „Big Brother” pentru săraci de pe Kanal D. Care a avut nu ştiu câte sezoane. Şi care, probabil, încă rulează, dar n-am de unde să ştiu cu certitudine, că nu mă uit la Kanal D, în afară de „Vrei să fii milionar?” şi serialele alea cu turcoaice fierbinţi.
Eu nu înţeleg ce-i aşa de amuzant să vezi cocalari şi piţipoance care-şi etalează prostia cu seninătatea unui concurent afon de la „Românii au talent” care n-are niciun talent. Cât de fătălău poţi fi încât să-ţi cauţi nevastă la teveu? Şi mama ta să fie şi mândră de asta! Vorba aia, te împrumuţi de 50 de lei de la prietenul tău la fel de cocalar, care face bişniţă cu telefoane furate, te duci în Kulturhaus, îţi iei o bere de 3 lei şi tot ce trebuie să faci este să te sprijini de un stâlp şi să aştepţi.
Dacă nu vine niciuna, înseamnă că ori eşti chior, ori eşti ciung, ori ai mâncare între dinţi. Te duci, te speli pe dinţi şi garantat pleci acasă cu ceva. E drept că nu ştii cu ce te trezeşti lângă tine a doua zi, dar, dacă te-a bătut gândul să te duci la „Mamă pentru fiul meu”, e clar că nu ai multe pretenţii. O iei de nevastă şi apoi turnaţi plozi la fel de cretini ca voi.
Acum, o să ziceţi că oamenii se duc acolo pentru bani. Dar emisiunea aia ţine câteva luni, gen, şi se termină. Şi, dacă te alegi şi cu mireasă, ce faci când se termină banii? O scoţi pe printzesă în oraş la o merdenea? Nu mai bine, dacă vrei bani, îţi iei un job, creşti viermi de mătase, limbrici nobili sau plantezi marijuana în balcon?
