De când am ajuns în parcul Carol și am fost întrebat „unde e concertul gratis?”, mi-am dat seama că tot alegătorul cu poftă de aer a venit la evenimentul lăudat. Fără sac, fără opinii politice ori chef de semnat, dar cu dorința de dezmăț muzical. Pe la ora 17, când am ajuns la Arenele Romane, era o atmosferă ca de târg hand-made. Înghesuială la intrare, tarabe cu brățări și cercei, chestionare scurte și cereri pentru semnături. Pe fundal, muzică de dormit la umbră, ceea ce nu e o jignire. Atmosferă destinsă și, pe alocuri, distinsă. Câteva vedete din șoubiz beau bere la pahar de plastec, și o tânără îl caracteriza pe Nicușor ca fiind original și „altfel”. Pentru că e nebărbierit în poze. Cred că are și unghiile netăiate. Doar așa să arate că nu e hipster. Sau e?
Până la ora 19:30, când atmosfera a fost energizată de comediantul Costel, care a împărțit lumea în Nicușor Dan și ceilalți candidați, muzica a fost la fel de lentă precum curgea berea pe gâtlej. Vedeai câțiva hipioți țopăind pe ritmul tobelor și, dacă făceai abstracție de loc, an și alte câteva elemente perturbatoare, ziceai că ești la Woodstock, nu alta. Din când în când, între trupe, mai urca pe scenă cineva și spunea vorbe cu puternic accent electoral, plus scorul semnăturilor. Nivelul de energie indus de trupe a crescut direct proporțional cu ora, ca la Subcarpații atmosfera să fie complet apolitică. Am plecat cu gândul că mai avem un candidat cu bani pe care nu-l vor vota bucureștenii, mai ales cei tineri, nemulțumiți că la urne nu e concert și stand de bere.
P.S. Care a fost rolul celor care scandau, ca pe stadion, împotriva clasei politice actuale? La un eveniment care promova un candidat „decent, tânăr, la curent”, urletele de peluză sunt ca fracurile pe stadion.
