La împlinirea a 25 de ani de la lovitura de stat din 1989, afară, pe șest, se anunță o altă revoluție, mult mai actuală. O revoluție fără focuri de armă. Fără tancuri și tranșee. Fără sânge sau morți. Ceva pașnic, dichisit, care își vrea bucata de ciolan în istorie, fără a folosi vechile practici ale babuștii. Ceva care, în cel mai rău caz, te-ar putea lovi cu un hartan de salam peste bot, sau, și mai rău, cu o tigaie Tefal, luată la preț de nimic din magazinele de profil de care România dispune.
Această rocadă politic și socială, nouă, dar cu iz învechit și stătut, se face nu între tură și rege, cum șahul ne-a tot învățat, ci, mai nou, între nebun și tură. Mai exact între nebunul făr de-un ochi și tura taciturnă a Sibiului. Mișcarea face senzație, mai ales în cadrul cluburilor din Parlament, care, de aproape 10 ani de zile, tânjesc după un șah mat din mai puțin de 5 mutări, musai 2 cu ajutorul nebunului. Acum, matul de mai sus pare evident, chit că nebunul a fost luat și, în momentul de față, pe tabla de șah în formă de pește, singurele piese care mai există sunt regele alb, care spune an de an ,,La mulți ani” cu boaba de română pe care o știe, regele negru (negru de supărare, nu de alta, că riscă bulăul pe viață, și la ăia 84 de ani ai săi) și tura care, în orice moment, poate închide gura târgului într-un mod irevocabil.
Într-adevăr, schimbarea lui Băsescu cu Iohannis poate părea răul cel mai mic. Comparativ cu Marinelu, musiu Klaus pare mielușelul ispășit care paște și tace. Nu îl ia gura pe dinainte. Nu deține în arsenal nicio piesă de rezistență, fie ea blondă, brunetă sau roșcată. Este un colos cuminte, care poate din moment în moment să rupă cu mâinile goale un bou, dar se mulțumește cu cireada din PSD. Față de prădătorul Băsescu, Her Klaus este cea mai mică și mai umilă șinșila din câte au existat. Șinșila care poate aduce România dacă nu în Top 10, măcar în Top 50 cele mai performante state ale Europei.
Dar să ne amintim, totuși, că România n-ar fi fost ce vrea Klaus să fie fără Băsescu. Chiar dacă a reprezentat un trickster toată cariera sa, chiar dacă și-a executat adversarii ca și Johnny Montana, Băsescu a scos România din mocirla în care se afla la începutul lui 2004 și a adus-o pe drumul cel mult bun. Nu, nu bun. Nici suficient. Dar potrivit pentru țara lui Papură Vodă, în care porcii zboară și politica merge mână-n mână cu religia.
Bineînțeles, în zilele ce vor urma sigur se vor găsi amatori care să-i scuipe lui Popey semințe pe cap. Mi se pare normal. Sigur se vor găsi și Nostradamuși moderni care parcă au văzut, între două unghiuri crăcănate, o asemănare deosebită între evenimentele din decembrie 89 și decembrie 2014. Lumea se bucură ca și acum 25 de ani. Dictatorul a murit, dar, după cum ne-a arătat-o de tot atâtea ori, istoria îl poate înlocui instantaneu. Iar aici, în cazul de față, înlocuirea depinde numai și numai de popor. Sau, mai bine spus, de Klaus Iohannis. Căci poporul, după toate aparențele, pare să se fi întruchipat chiar în ex-primarul Sibiului. Așadar, cetățeni, concluzia rămâne una certă: Ați vrut neamț? Îngrijiți-vă de el!
