După ce un tabloid a publicat ieri cazul Andreei, o tânără de 22 de ani din Dâmboviţa care făcea videochat sub bolta viţei-de-vie din curtea casei părinteşti, iniţiindu-şi în acelaşi timp şi mama în tainele amorului internautic, reporterii Academiei Caţevencu s-au deplasat de urgenţă în sătucul unde s-a petrecut grozăvia pentru a afla mai multe amănunte. Fiindcă Andreea era ocupată cu un elveţian de 67 de ani, cu fantezii care-o implicau pe Heidi, două codiţe prinse ştrengar în vârful capului cu fundiţe roz şi mulsul vacii în direct, doamna Petruţa, mama Andreei, a avut amabilitatea de a ne oferi un interviu în exclusivitate.
Deci, ca să vă zic drept, totu’ a-nceput după ce-a venit fata într-o zi acasă şi-a zis că ia s-a săturat să muncească la patron, doişpe ore pă zi, pă salariu de-ăla minimax, zece bonuri şi ciupituri în fund de la Şefu’ toată zâulica. Şi-atunci mi-a venit şi mie, şi lu’ tac-su dracii şi i-am zis că-i toantă şi că n-a fost în stare să-şi ia barem bacu’, nici măcar a treia oară, dupe ce nu mai erea problema cu analfabetu’ de Funaru. Mititica, asta a ambiţionat-o aşa dă tare c-a doua zi a venit cu un leptop din ăsta şi a şi dat drumu’ la afacere. Prima dată când am găsit-o dăspuiată prin casă şi cocoţată pă sobă, am rupt bătătoru’ dă covoare pă spinarea iei, da’ ia mi-a iecsplicat, plângând şi cu de-a fir prin păr, cum să zice, cum stă lucrurile în domeniu’ ăsta şi mai m-am liniştit. Păi dacă ăia e dilimani cu capu’ şi plăteşte bani buni doar ca s-o vază dăzbrăcată, care-i baiu’? Că doar nu face relaţii fizice cu iei! Face iei singuri cu mâna lor, dă-i dreacu! Şi mi-a părut aşa dă rău că i-am lăsat dungili alea pă fund, că face rău la afacere să n-ai aspect de comerţ. Uite că-n şase luni dă zile s-a şi îmbrăcat fata, a avut şi bani dă cheltuială şi mai ne-a dat şi nouă de-am mai făcut reparaţiili ăştea la casă şi-am pus şi noi termopane, că ieram cam ultimii din comună rămaşi fără, ca mucea. Şi-acu ce zice fata într-o zi, mă, mamă mă, da’ de ce nu te bagi şi matale în afacere? Că eşti piesă la vârsta matale, ai văzut cum se uită toţi care trece de la cârciumă când stai pe bancă la poartă. Şi-am cumpănit io şi m-am gândit şi-avea drăptate fata. Că dăcât să-mi mai rup şelele cărând navetele de bere şi sacii cu marfă ca vânzătoare la magazinu’ mixt din comună, mai bine lucrez dă acasă şi am afacerea mea, onlain cum văz că să zice acuma. Şi ne-am făcut programu’ să lucrăm în ture. Ia în aia dă dimineaţă, cât io dau dă mâncare şi rânesc la animale, fac dă crăpelniţă pentru porcu’ dă bărbatu-miu şi mai deretic prin curte, iar io seara, când ia să duce şi ia, ca domnişoarele dă vârsta ei, la discotecă, la un suc, cu un băiat sau mai mulţi. Succesu’ afacerii e că noi am zis să facem aşa ca un fel dă agroturizm. Adică, scoatem leptopu’ în curte şi vede şi el clientu, săracu’ dă el, tradiţii şi obiceie cum e la noi la ţară ; culesu’ strugurilor, tăiatu’ şi pomana porcului, belitul ştiuletelui cu mâna, de la porumb adică. Uite, mâine îi facem pomană dă şasă săptămâni la un unchi d-al nostru. Să vadă clientu’ viaţa şi peisagiile dă toate anotimpurile dă la ţară. Că o fi sătul săracu’ dă viaţa la oraş, cu maşinile ălea dă poluţionează şi strică aeru’. Acuma, ne-am gândit să ne iecstindem afacerea şi s-o luăm cu noi şi pă soacră-mea, că are şi ia pensie mică, de la CAP, ziceam s-o băgăm la secţiunea milf. Sau, mă rog, super-milf, zice fii-mea. Uite aci, sub vie, punem măsuţa, scoatem nişte carne de la garniţă, nişte ouă prăjite în tigaie ş-o sticlă de bere rece şi-ncingem atmosfera şi fraierii opsedaţi, ca să scoată banu’. Dacă merge totu’ bine, anu’ ăsta ne luăm maşină şi ne facem seră. O să fie cam greu, că noi cu programile ăştea încărcate n-o s-avem timp să ne ocupăm şi dă legume. Numa’ să găsim oameni să vrea să vie să muncească cu ziua, că ai dreacu ei să fie s-a învăţat toţi puturoşi, de aşteaptă să le deie guvernu’ supvenţii şi ajutoare la beutură şi duhăneală. De unde să mai scoată şi ei, săracii, zise asară la teve că dezechilibraţiile bujetare încă presistă al dracului. Ce să faci, dom’le, ăsta-i românu”, a conchis, cu amărăciune, tanti Petruţa. Dacă mai există români serioşi, dornici de muncă şi cu spirit de iniţiativă, să ne dea şi nouă un semn. Vrem să-i facem şi noi o bucurie doamnei Petruţa. Să încurajăm micii întreprinzători!
Exclusiv Online
O poveste românească de succes
