Mie nu-mi plac porumbeii de când am văzut „Păsările”. Mi se par imprevizibili şi puţin murdari. Oricât m-aş strădui, nu înţeleg de ce toată lumea îi vede romantici. Poate dacă aş fi avut norocul ca în copilărie să văd mai multe filme cu vârcolaci, aş fi avut fobii mai întemeiate. Tot din copilărie am rămas cu o sensibilitate accentuată la cântecele indiene, cum aud unul, cum încep să plâng de bucurie.
Până una, alta, mă lupt cu fobia asta cu îndârjire şi fac abstracţie de celelalte 24. De un timp întâlnesc zilnic un stol mare de porumbei pe care-i hrăneşte cu un devotament absolut enervant o bătrânică de vreo 72 de ani care aşterne la picioarele lor pături de pâine şi seminţe. Îi prind mereu la masă, deşi am încercat să-mi schimb programul tocmai pentru a nu-i mai deranja. Sunt obligată astfel să trec prin mijlocul lor şi să înfrunt privirile pline de ură, mai întâi ale riveranilor, mai apoi chiar ale porumbeilor. Nu m-am lăsat intimidată şi am continuat să merg pe acelaşi drum.
Nu chiar de mult timp ajung la birou cu câte un semn al micuţilor, postat discret pe geantă, pantofi, haine şi chiar pe păr. Lumea-mi zice să am răbdare că o să mă lovească un noroc chior, dar eu simt că n-o să mă lovească decât damblaua!
Nu m-aş simţi răzbunată decât dacă li s-ar întâmpla una ca asta romanticilor ălora care îi slobozesc pe la nunţi! Când mireasa turbată de furie la vederea celor trei găinaţi de pe rochia de mireasă ar chiui de bucurie, eu i-aş spune voioasă „lăsaţi, ăsta-i semn de bunăstare în casă”.
Ieri însă totul s-a terminat, porumbeii albi au format un lanţ, şi-au înfipt adânc picioruşele în asfalt, mi-au aruncat o privire duşmănoasă şi mi-au scuipat printre colţi (da, porumbeii au colţi, i-am văzut eu) „pe aici nu se mai trece, baby” şi m-au atacat! Am ajuns acasă răvăşită, cu un toc lipsă la pantof, 300 de lei lipsă de pe card, plină de fulgi şi vânătăi şi, colac peste porumbel, au postat şi pe Facebook imagini de la măcel. Porumbei ai păcii, ai????
Vă spun eu, un porumbel poate fi un simbol al păcii, dar un stol numeros înseamnă luptă şi o poftă nebună de ciulama, cu multe simboluri în ea!
